Am scris anterior despre două personaje omniprezente în Moldova. Acum o să discutăm despre două probleme omniprezente. Două, care distrug orice discuţie constructivă, calitativă, care distrag cu succes atenţia de la alte probleme.

Dacă discutăm despre treburile interne, adică despre referendum, compensaţii, maidanezi, pensii, infrastructură apare fireasca întrebare „Ce facem cu articolul 13 din Constituţie?” Expresia feţei este gravă, intonaţia este şi mai gravă. Articolul 13 este ştiut de toată lumea, deşi mulţi nu ştiu câte articole are Constituţia.

Alteori când vorbim cu experţi în politica externă, apare fireasca întrebare „Ce facem cu Transnistria?” Expresia feţei este gravă, intonaţia este şi mai gravă.

Iar uneori, articolul 13 se întâlneşte cu problema transnistreană…

Am participat deseori la offline-uri, discuţii, dezbateri la care apăreau aceste întrebări fireşti. Discuţia degenera în dezbateri fără rezultat şi timp pierdut în zadar.

Acum nu putem să liberalizăm piaţa aeriană, să negociem un regim de vize cu UE, să punem camere de filmat la punctele vamale, să ne învăţăm a ucide „civilizat” maidanezii, să reparăm drumurile. De ce?

Răspuns firesc, pentru că avem problema transnistreană şi nu ştim care e treaba cu articolul 13.

S-a vorbit recent tare mult despre poliţiştii din cap. Dacă îi împuşcăm pe ăştia doi, poate mergem înainte.

P.S. Nu îi eliminăm, doar îi punem mai jos pe lista de priorităţi, poporul demult a făcut asta.