Caricatură: Unimedia.md

Pamflet

– Nu-ţ’ fă grij’, Olejka! Fsio budet haraşo! Ai sî vez’ c-a sî hămăi ii cât a sî hămăi… Cî deamî, dupa cazu’ cu şeal’ mai şinstit jiudicător, sî vedi cî pân’ la urmî chiar asta-i treaba lor.

– Papaşa, bâla bî haraşo esli bî ja bâl fsio taki „Pătrunjăl”. Asobenna amu tăţ’ m-aninî. Taman amu cân’ am dupa cap milioanili şelea, ştii neata cari… Pa liubomu, dacî a sî şii şeava iskra sî li zâşi şî neata cî eu îs putrid di bogat v duşă, sufleteşti adica.

– Sânok, di grăit a s’ mai grăiascî ii. Las’ sî hămăi, cî hămăi ghini. Nu dijeaba îs nişti „câni turbaţ’” a’ soşietăţî’. Cî ghini le-o mai zîs tovarăşu’ Muruianu. Îl ştiu ghini, an lucrat cu dânsu’. Iaca aista-i maladeţ paţan! Nu ca sânoku’ lu’ Tanasî di’ la „gazeta cari ştii pre’ multi” – „Vremea” şeia sau… „Timpu’”, cum i s’ mai zâşi pi moldov’neşti. Di papaşa nu-ţ fă grij’. Eu cân’ ies la presî ştiu a-i lua pisti chişior, iar ii, ca fetili şelea mari, sî ruşâneazî cân’ li spun cî-ni plac rochili lor sau, vapşe, chiloţî şi alti haini. Nu mai îs eu chiar tiranu’ şeala din „Timpu’”. Numa’ spun o prostii, da’ ii răpidi scriu vreo zăşi articoli pi cari li poţ şiti în tătî presa faşâstî. Di paţani di la „Ştirea Zîli” nu mai zâc nicî, aiştea ma filmeazî şî transmit v preamom ăfire ş-atunşi cân ma scarchin la… păr. Aşă cî, sânok, tăt a sî şii ghini! Ne perejâvai!

– Da-da, ja znaiu, papa. Ja j’ fsio taki ne „Pătrunjăl”, kak ani bî hoteli. Glavna ca pi mata sî nu ti iei gura pi dinainti şî sî şii atent la presî, cî bednâi Muruianu palucil to şto ne iskal!

– Olejka, în tăţ’ ani iştea ai fost diparti di gura presî, aşă cî las’ cî tata ştii mai ghini cum sî sî compoarti cu turbaţî iştea. Cât dispri jiţăi şeia di liberali nesaverşenna letnie, nu-ţ’ fă grij’! Papaşa le-o pus ş-a s’ li pui sârmî-n bot. Eu tătî vremea an sî zîc cî ii di fapt vreu sî ti îngoapi pi tini, cî vreu s’ sî răzbuni pi familia me, cî ii nu lucreazî cu faptili. Olejka, m-aş bati, da’ niş’ n-ai cu şini pe-acolo. Ii nu-s barbaţ’, ca Roşca na primer. Oni vse viljaiut, ca Diacov. Cân’ o făşem cu Roşca, ca-ntri barbaţ’, iara făcutî, da’ cu aiştea ni tudî, ni sjudî. Nişti jiţăi cu cari nu poţ’ faşi nicî. Paşli oni vse na hren! Da’ las’ c-ai sî vez’ cum a sî îmbli ii ca nişti câni pi la spati, din urma me, sî m-a lingî uni m-o muşcat. Numa’ sî câşligăm alejirili şî mai videm noi şăpti aprilii, comisii di condamnari a fracţâuni’ noastri, malâi trafic la graniţa cu Rumânia lor şî alti prostii v ătam rode.

– Ghini, papaşa. Hay davay, ma duc eu. Tăt a s’ şii ghini, şi-atâta vorbî?! Vajna sî şii mai pi diparti di presa şei ră, cî nu di alta da’ mâţâli şelea te-ar pute’ farmaca cu rochili lor di primavarî, mai şeava ca Roşca, şî-i pute zîşi pi nirăsuflati mai multi dicât trebî…

– Nu ti temi, uăi, sânok, khhh-khhh!!!… Ştii ghini cî câni’ turbaţ’ m-a au la inimî, ca proşti’, cî ii n-au şi scri’ atunşi cân’ eu ma odihnesc pi la Karlowi Vari sau p’in alti părţ’. Numa’ ii ştiu şi bucurii mari au cân’ ma văd cî ies sî-i mai întreb, ca prostu’, şi fac sau cân’ li mai spun cum s’nbracî.

– Nu fsio, papaşa. Ghini cî-i ghini! Da şi atâta vorbî?! Nu fsio, gata! Hay Davay!