De fiecare data cind ma duc la tara, ma simt incordata cind trec "vama". Fiecare nou "militian" isi impune regulile proprii, si de aceea niciodata nu esti sigur ca vei ajunge usor la destinatie.
Privesc cu stupoare cum o tara inexistenta se face atit de remarcata, incit oamenii accepta "cetatenie" trasnistriana, pasaport si se bucura ca obtin privilegii, cum ar fi plata de citiva banuti pentru gaz, lumina, pensia timpurie etc.
Asa si azi dimineata cind veneam spre Chisinau, la un nou control al pasapoartelor, pe nenea "militian" la nemultumit absenta buletinului varului meu, cu toate ca avea pasaport strain cu locul nasterii in Dubasari cu care trece de fiecare date fara probleme. Irita aroganta lor si superioritatea fata de cetatenii moldoveni.
Cu toate acestea, trecind cu bine peste micile probleme, si cu piesele vechi ale trupei 3sud-est(frumoase amintiri din copilarie) am avut prilejul sa-l petrec pe verisorul meu la gara, ca sa plece in Timisoara, la studii. Se simtea grija pe care o avea matusa, si linistea pe care o avea mama ca copilul ei e acasa. Dar la toti persista mindria, mindria de a avea un fecior atit de bravo, intelept, de avea o ruda care s-a maturizat fenominal in ultimii ani, care are succese remarcabile si care mai presus de toate e barbat in tot sensul cuvintului.
Asa a trecut dimineata asta cu lacrimi, cu griji, cu mindrie, ca ulterior sa simtim cit de aproape sintem totusi unii de altii..
Drum bun Denis si succes in toate!
Posted: 2010-01-04 01:57:00