Mă gîndesc care ar putea fi motivul pentru care anumiți oameni ar ezita să fie activi, să participe…. măcar la ceva, cel puțin să nu fie absenți la trecerea propriei lor vieți.

Există oameni care nu au timp pentru a face nimic pentru că sunt ocupați cu prea multe. Prea multe: adică nimic. Am avut și eu cîndva acest sindrom. E stresant… Situația cînd ai o listă de what-to-do, dar nu vrei de nimica să te apuci, doar pentru ca e prea mult și ești sigur că nu vei reuși nimica. Tratament: deadline-uri… îți pui singur ție condiția ce și pînă cînd trebuie să faci Poate ar suna ridicol, dar agenda e un friend foarte bun la acest capitol. Utilizînd anumite limite de timp și structurînd lucrul poți descoperi uimitor: că poți avea și timp liber… Bine a zis cine a zis că Every human on earth—Bill Gates, Oprah Winfrey, and you—all have the same amount of time.

Dar, mă întorc la gîndul inițial. Care ar mai putea fi motivul pentru care unii ”indivizi” sunt inactivi? Sunt sigură că, unele persoane, chiar dacă se trezesc la un anumit moment conștientizînd ca demult ar fi trebuit să se trezească, nu au pur și simplu tărie și rușine să se impună, pentru că nu au experiență, background, network, nu au idee de ce sunt buni.

Mai mult decît asta: sunt sigură că mulți – majoritatea oamenilor de pe pămînt nu au scopuri de lungă durată: finisînd BAC-ul nu sunt siguri la care universitate vor merge și care facultate vor alege, absolvind facultatea nu știu ce fac mai departe… nu știu ce vor să facă mai departe. Am vrut doar să-mi exprim condoleanțele, pentru că cunosc astfel de oameni…