Am jertfit câteva ore din ziua de azi pentru a urmări în direct şedinţa de lucru a Consiliului de Observatori a companiei Teleradio-Moldova.  Urma să fie ales preşedintele TRM-ului. Nu că aş fi avut prea mult timp liber (mai ales acum că e sesiune), dar chiar mă interesează acest subiect. Multe în ţărişoara asta depind de cum se-nvârt lucrurile  în “dealul Schinoasei”.

Nu pot să zic care din candidaţi a fost cel mai bun pentru că nu i-am urmărit pe toţi. Însă din ce-am văzut mi-am dat seama că există în Chişinău mai mulţi “intelectuali” care pretind funcţii mari, dar nu sunt în stare să vorbească câteva fraze fără foaie. Despre Constantin Marin nu ştiu ce să zic. Deocamdată nici o părere. Am vorbit cu dumnealui doar o singură dată. Dar şi-acum îmi aduc aminte acea întâlnire.1 septembrie 2008. Am mers cu colega mea să ne retragem actele de la Facultatea de Jurnalism, ambele am fost admise la Suceava. Intransigent. A zis doar atât: sunteţi sigure că vreţi să fiţi exmatriculate ? Întrebarea asta mi-a stat o lună în cap, nu eram sigură că am făcut alegerea potrivită. Dar tot mai bine că  mi-am luat actele. Sunt şi-aşa destui jurnalişti tinerei pe la Chişinău, mare pierdere nu e. Am citit azi pe facebook numai vorbe de bine la adresa lui. Majoritatea veneau de la foştii sau actualii săi studenţi. Nu ştiu eu. Ei ştiu mai bine. Doar că o companie de audiovizual (mai ales publică) nu e o facultate. De obicei un profesionist bun e şi un bun adaptabil. Asta deja urmează să vedem.

La cât de compromisă e imaginea “Teleradio-Moldova”, trebuie multe schimbări. Oricâte posturi TV n-ar apărea şi oricât de revoluţionare n-ar fi ele, oricum, în mare parte, percepţia moldoveanului despre ceea ce se întâmplă în gospodăria ţării sale e alimentată din “Mesagerul” de la 21. Şi tare-aş mai vrea să nu mai aud la adresa M1 – ” postul lui Voronin” sau “postul lui Filat”, ci pur şi simplu – postul TV public.  Sau vreau prea multe ?