Știri sociale

De ce drepturile noastre sunt tot mai des încălcate? De ce statul ne neglijează şi nu întreprinde niciun fel de acţiuni în favoarea noastră? De ce nu ne oferă şansa de a deveni şi noi cetăţeni activi, asemeni semenilor noştri din alte ţări? Acestea sunt doar unele dintre întrebările retorice ale persoanelor cu dizabilităţi, care luptă pentru integrarea lor socială. Campania „Incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi”, derulată de societatea civilă împreună cu factorii decizionali, readuce în atenţie problemele acestei categorii de oameni, nedreptăţite în RM. Imperativul persoanelor în dificultate e de a face faţă provocărilor în toate domeniile vieţii cotidiene.

Semnată, nu şi ratificată

În context, Chişinăul a găzduit Conferinţa naţională „Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi – noi perspective pentru RM”, la care a participat Marianne Shultz, consultantă în drepturile omului din Austria. Cele peste 60 de ONG-uri de profil pentru moment au un scop comun – de a ratifica Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Un raport preliminar al Studiului de fezabilitate privitor la Analiza oportunităţii de ratificare a Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi subliniază că ratificarea acestui act internaţional ar marca o „schimbare a paradigmei în atitudini şi abordări” faţă de aceşti oameni.

Primul pas întreprins de RM, acum doi ani, în vederea integrării în viaţa socială, a fost semnarea Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Acest document internaţional este recunoscut drept un instrument de protecţie forte a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi. „Toţi oamenii vizaţi de acest act, indiferent de tipul de dizabilitate, trebuie să se bucure de toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, pe baze egale cu ceilalţi”, a menţionat Vitalie Meşter, preşedintele Centrului de asistenţă juridică pentru persoane cu dizabilităţi.

Marianne Shultz a afirmat că în RM protecţia drepturilor persoanelor cu dizabilităţi trebuie consolidată, iar pentru ca acestea să-şi poată exercita drepturile într-un mod eficient, statul trebuie să i-a decizia de a ratifica Convenţia ONU. „Includerea dizabilităţii pe primul plan al agendei autorităţilor reprezintă o strategie pozitivă de reformare a statului. Ratificarea respectivei Convenţii ONU de către RM ar fi doar un beneficiu”, consideră expertul austriac.

Oamenii cu nevoi speciale vor acces la spaţiile de locuit şi la instituţiile publice

Pe de altă parte, Vadim Pistrinciuc, viceministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, şi Liliana Palihovici, preşedinta Comisiei parlamentare pentru protecţia socială, susţin că aplicarea Convenţiei ONU pentru RM este un proces gradual. Deci, schimbarea situaţiei actuale, în care se află cele peste 170 de mii de persoane cu dizabilităţi din republică, nu va avea loc peste noapte, ci treptat. Asta ar duce la stabilirea unor acţiuni concrete referitoare la eliminarea obstacolelor în calea accesului lor la spaţiile de locuit şi la instituţiile publice. Prin urmare, va putea fi stabilit un mecanism de exploatare a clădirilor, conceperii unor sisteme educaţionale speciale, fie în sistemul Braille pentru cei cu deficienţe de văz sau în limbajul mimico-gestual pentru hipoacuzici. De asemenea, urmează a fi create servicii publice şi medicale.

Întrebată ce schimbare majoră, fără mari cheltuieli, ar aduce ratificarea Convenţiei pentru ţara noastră, filologa Olga Afanas, persoană cu dizabilităţi, a spus: „Ratificarea acestui document înseamnă o abordare nouă a persoanei cu dizabilităţi, a persoanei cu nevoi speciale, nu „invalid”, „handicapat” sau „calic”. Spre regret, continuăm să întâlnim şi astăzi aceşti termeni fie în mass-media, fie în actele legislative sau normative, fie la oamenii simpli. Sunt convinsă că implementarea acestei Convenţii ar face o schimbare vitală pentru persoanele cu nevoi speciale, i-ar transforma pe aceşti oameni din beneficiari ai sistemului de asigurări sociale în membri activi cu drepturi depline ai acestei societăţi”.

Ratificarea mult discutatului act internaţional a devenit o nouă provocare pentru RM şi din cauză că politicile publice în domeniul persoanelor cu dizabilităţi de până acum au fost orientate spre compensarea pierderilor economice, nu şi spre crearea condiţiilor de integrare ale acestora. Or, aceşti oameni ar putea influenţa pozitiv progresul economic al ţării.

Mariana Ţîbuleac,
pentru TIMPUL  (articol publicat astăzi în cotidianul Timpul)

 

http://initiativa.wordpress.com