ȘTIRI SOCIALE

Iulian Ciobanu are 25 de ani, este originar din Chisinau si este proaspat licentiat in psihologie. Cei cinci ani de facultate nu au fost deloc usori pentru Iulian care  la virsta de 11 ani s-a imbolnavit de distrofie musculara forma Beker, fapt care a facut peste ani sa se inscrie in rindul persoanelor cu dizabilitati. Ca si multi alti studenti cu deficiente de la Universitatea de Stat din Moldova, Iulian s-a ciocnit zilnic de acelasi obstacol - scarile.

Scarile - marea bariera

 "Ascensoarele au devenit un lucru decorativ la USM" - spune Iulian, anul trecut o parte din colegii mei au strins semnaturi in favoarea mea si a altor studenti aflati in situatia mea si au mers la  administratia universitatii cerind sa repare ascensoarele. Functionarii au spus ca sunt de nereparat si ca vor construi afara o intrare speciala care va usura situatia. Au construit-o, acum poti intra direct la etajul doi, dar restul etajelor ramin a fi o problema.  Cind am o pereche libera intre cursuri, sunt nevoit sa ramin in auditoriu pentru a ma scuti de efortul de a ridica dublu cele cinci etaje. La fel e si cu masa, la recreatie mereu rog un coleg sa-mi cumpere ceva de mincare, fizic nu reusesc sa cobor ca sa maninc, si apoi sa urc din nou scarile in doar 10-15 minute."

Biblioteci inaccesibile

Iulian Ciobanu se considera a fi o persoana umanista si pragmatica, este curios, ii place sa caute mereu ceva nou, necitit, nestudiat de el, insa accesul la informatia din biblioteca USM pentru acesta ramine a fi o problema. Solutia pentru toti studentii aflati in dificultate, dupa Iulian, ar fi telefonul, cu atit mai mult pentru studentii nevazatori. "Ar fi bine ca universitatea sa aiba asa un serviciu, pentru ca noi, studentii cu probleme, sa comandam cartile prin telefon si bibliotecara sa ne aduca cartea in auditoriul solicitat.  M-am gindit la aceasta ca la o solutie, dar n-am telefonat niciodata, imi imaginez cum ar reactiona bibliotecara si nu vreau sa-mi stric dispozitia."

Datorita colegilor, manualelor existente in librarii, precum si noilor tehnologii informationale, Iulian a gasit iesirea din situatie. Totodata el se intreaba: ce fac studentii nevazatori?! Ce rau e ca lipsesc in bibliotecile noastre manualele sonore de care acestia au atita nevoie. Deseori, conform spuselor colegilor, fiind un student silitor si cu o reusita buna la invatatura, Iulian vine o cu informatie noua, fiind mereu tentat sa citeasca noile descoperiri in psihologie. "Este un baiat extraordinar, intotdeauna bine pregatit de lectii, cu idei concrete si mereu la tema. Îi place sa impartaseasca cu studentii si profesorii cunostintele acumulate - astfel provoaca concurenta celorlalti si simte ca cercetarile lui nu sunt inutile."- mentioneaza Ion Gumenai, prodecanul Facultatii de Istorie si Psihologie.

Pe moment, Iulian se pregateste de o conferinta studenteasca care se va desfasura curind si la care va prezenta o cercetare interesanta.

"Ciudati, deosebiti, dar totodata atit de omenosi"

Irina Cosciug, colega de facultate, spune ca acum cinci ani, cind l-a vazut pentru prima data pe Iulian, i s-a parut un pic ciudat, nestiind de problema pe care o are: "mi s-a parut ca merge prea "tantos", prea mindru, mai ales ca el este un baiat foarte chipes de felul lui. Dar, aparentele insala. Dupa ce l-am cunoscut, mi-am dat seama ca el este o persoana deosebita, deloc mindru, ba dincontra, este foarte sociabil si deschis, iar cind are nevoie, nu se eschiveaza sa ceara ajutorul cuiva."

Majoritatea studentilor cu disabilitati de la USM insa nu sunt destul de puternici de a infrunta zilnic aceleasi probleme. Lucru care ii face pe unii sa abandoneze facultatea.  Potrivit reprezentantilor de la Sectia Studii a USM, o conditie esentiala in promovarea includerii studentilor cu disabilitati in mediul universitar consta mai intii in sprijinul acordat de institutie si in atitudinea colegilor si a profesorilor manifestata fata de acestia. Circulatoare gratuite la troleibuz, bursa sociala de 160 de lei (in caz ca nu au nici o restanta), si citeva tichete pentru prinz, sunt unicile surse cu care Universitatea de Stat sprijina la moment aceasta categorie de studenti.  Tot conform spuselor administratiei USM, aici isi fac studiile peste 150 de persoane cu deficiente.

De ce drama sau nenoroc?

Profesia de psiholog Iulian a inceput s-o practice din anii de studentie. În paginile revistei "Gaudeamus" la rubrica "Consiliere Psihologica", el incerca sa dea raspuns tuturor intrebarilor care le framinta pe persoanele cu disabilitati, precum si pe rudele acestora. "Orice tinar cu disabilitate isi traieste drama vietii sale in felul in care a invatat sa traiasca inca din familie. Sa stiti ca nu toate persoanele cu disabilitati au complexe de inferioritate. De ce? Deoarece au alti ochi, „pozitivi", cu care se vad. Un copil cu disabilitate fizica ce este iubit de parinti si educat cu intelepciune, va deveni o persoana fara „disabilitate," ci doar cu o necesitate fizica speciala. Iar un copil ce nu va avea parte de parinti iubitori si intelepti va invata sa-si traiasca disabilitatea ca pe o drama", spune viitorul psiholog.

În afara de psihologie Iulian este pasionat de muzica si de bucatarie. Lucru foarte apreciat de prietena sa Corina, care vorbeste despre el ca despre o persoana ambitioasa, puternica, optimista si cu multe vise gata de realizat. Iulian considera ca el si Corina se sincronizeaza in gindire. Chiar daca ea este absolut sanatoasa si nu se confrunta zilnic cu obstacolele intilnite de el, cei doi privesc in aceeasi directie si au planuri frumoase de viitor. În final, Iulian mentiona ca "societatea este cea care trebuie sa-si schimbe atitudinea fata de noi, tinerii cu disabilitati. Noi nu vrem ca oamenii sa ne abordeze ca pe niste persoane nevalabile. Noi vrem ca ei sa renunte la  frica, miturile existente si conceptiile eronate despre deficienta noastra. Oamenii trebuie sa insiste asupra capacitatilor noastre si a contributiei pozitive pe care noi o putem aduce tarii - doar astfel ne vom putea simti liberi si apreciati."

http://initiativa.wordpress.com