Guvernul este în căutare de resurse financiare pentru a balansa finanţele publice şi a-şi permite onorarea angajamentelor şi promisiunilor pe partea de cheltuieli. În context, în anul 2016, Guvernul a venit cu anumite invenţii fiscale. Vorbim despre impozitul pe avere, care se limitează doar la taxarea imobilelor cu destinaţie locativă, care valorează mai mult de 1,5 milioane de lei şi au o suprafaţă mai mare de 120 metri pătraţi. Este şi altceva, în Codul Fiscal este prevăzut deja impozitul pe bunurile imobiliare. Problema cea mare este că odată cu introducerea impozitului pe avere vom constata o dublă impozitare a aceluiaşi bun şi aceluiaşi subiect al impozitării. Este o neconcordanţă constituţioanlă. Ba mai mult, toate recomandările OECD şi FMI în materie de fiscalitate exclud dubla impozitare şi o cataloghează ca o practică abuzivă. Este opinia exprimată în cadrul emisiunii „15 minute de realism economic” de expertul asociat IDIS Viitorul, Veaceslav Negruţa.

Un alt aspect este că veniturile din impozitarea bunurilor imobiliare şi alte proprietăţi sunt surse de venit ale autorităţilor locale, care îşi completează bugetele locale. Or, prin introducerea impozitului pe avere avem o interferenţă a guvernului central asupra drepturilor financiare ale autorităţilor locale. Pe de o parte, impozit pentru bunurile imobiliare care este plătit în bugetul local şi pentru acelaşi imobil, acelaşi proprietar mai este taxat cu un impozit pe avere, care se achită la bugetul de stat. Aceste practici sunt inadmisibile şi aduc prejudicii în construcţia şi conceptul care s-a pus la baza Codului Fiscal.

„Impozitul pe avere care a fost introdus începând cu 1 iulie 2016 încalcă şi un alt drept al cetăţeanului. El este aplicat pentru întreaga perioadă a anului 2016 în timp ce legea a fost pusă în aplicare doar pentru ultimele şase luni ale anului. Respectiv cetăţenii au plătit de două ori mai mult. Altă problemă - reevaluarea bunurilor imobile nu a fost finalizată în localităţile rurale şi aplicabilitatea impozitului pe avere generează riscuri pentru proprietarii de locuiniţe. În condiţiile unei deprecieri a leului faţă de dolar sau euro o locuinţă poate costa mai mult şi astfel devine subiect al impozitării. Noi putem să ne trezim că o bună parte a cetăţenilor sunt datori statului din cauza deprecieirii leului”, a explicat Negruţa.

În opinia lui, la stabilirea impozitului pe avere, trebuie stabilite criterii clare ca să nu avem anumite fenomene nedorite. Piaţa imobiliară ar putea să abunde cu oferte ca urmare a datoriilor la plăţi, pe de altă parte -  să asistăm la fenomenul divizării imobilului în părţi separate cu crearea mai multor bunuri cadastrale separate şi, respectiv, încercări de a ocoli impozitarea. Asta ar însemna divorţuri fictive, lucruri sociale nedorite.

„Astfel de invenţii sunt periculoase. E nevoie de o abordare profundă în care să fie implicaţi responsabilili de politica fiscală şi  în evaluarea imobilelor, autorităţi centrale, dar şi autorităţi locale. Este ciudată împachetarea iniţială a legii cu care s-a venit precum că acesta va fi un „impozit pe lux”. Nu este vorba de lux, ci de imobilele oamenilor folosite ca locuinţă. Or, unele persoane fizice au şi alte proprietăţi cum ar fi, de exemplu, garaje care nu au destinaţie de locuit, dar pot valora mai mult decât o locuinţă. Sunt alte lucruri care au decăzut cumva din această impozitare a „lucrurilor de lux” pentru că a fost doar o încercare de „a vinde” publicului acest impozit ca şi urmărire fiscală a anumitor categorii de cetăţeni înstăriţi. În realitate, însă, s-a creat un precedent cu riscuri majore ca această lege să fie contestată la Curtea Constituţională, oamenii să ceară despăgubiri de la aplicarea legii în 2016”, a mai spus Negruţa.

În concluzie, economistul a spus că guvernarea este în căutare de resurse financiare. Or, acele promisiunii populiste şi electorale cu majorări de salarii anumitor categorii costă, iar consolidarea fiscală nu este corect înţeleasă şi aplicată de către guvernanţi în Republica Moldova. Consolidare fiscală nu înseamnă inventarea de noi impozite, ci lărgirea bazei fiscale prin atragerea acelor bunuri şi venituri, care nu au fost impozitate până acum, în câmpul legal de fiscalizare. Din acest punct de vedere există un instrument foarte util pentru autorităţi. E vorba de metoda indirectă de evaluare şi impozitare a bunurilor şi veniturilor, dar legea pusă în aplicare legal din 2013 rămâne neaplicată în practică. În Republica Moldova sunt construcţii neînregistrate, noi avem persoane fizice care şi-au permis anumite achiziţii care nu au fost introduse în câmpul fiscal şi aici fiscul ar putea contribui prin impunerea conformării benevole şi prin metodele indirecte o consolidare fiscală reală şi nu inventată prin impozite noi şi non-conforme cu definiţii, norme legale şi metodologice şi recomandări internaţionale.

Emisiunea este realizată de către IDIS Viitorul în parteneriat cu Radio Europa Liberă.