Agenția de presă, „cuptorul” unde se coc știrile

Ne-am obișnuit atât de mult cu știrile din ziare sau de pe paginile web, cu cele din emisiunile informative de la radio sau TV, încât nu ne mai întrebăm când și unde, de fapt, se „plămădesc” și se „coc” acestea. „Cuptorul” tradițional al știrilor este Agenția de presă. De stat sau privată, ea furnizează știri locale și din lume, din actualitatea politică, economică, socială, culturală, științifică, sportivă. Beneficiarul agențiilor sunt instituțiile publice și private, presa scrisă și audiovizuală, reprezentanțele diplomatice sau presa internațională.

ABC-ul Presei_Agenția de presă VIDEO

Mariana Galben este jurnalistă la Agenția „Info-Prim Neo” (IPN) de cinci ani. „Întrucât știrea de agenție relatează un fapt, ea trebuie sa fie exactă, rapidă, completă, interesantă și concisă”, susține reportera.

Mariana Galben, jurnalistă IPN: „Începe de la idee, ca și orice știre TV sau radio. Diferența cea mai mare e că știrea de agenție este absolut nesentimentală – jurnalistul nu își manifestă în niciun fel propriile viziuni în această știre”.

„Avem dimineața o ședință – colegii cu conducerea, unde venim cu propuneri de știri. Se cere de la noi știri, noi le numim tematice, șeful cere de la noi să avem spiritul observației dezvoltat. Când mergem pe drum, vedem ceva ce ne deranjează pe noi, ne gândim că deranjează și pe alții. Respectiv, venim și propunem tema – am propus, și facem știre din asta. În mare parte suntem dependenți de agenda publică – nu poți să ignori autoritățile și să dai oamenilor ceea ce îți place ție.”

Strămoșul comun al agențiilor de presă este HAVAS, agenția franceză de presă întemeiată în 1835 de Charles Louis Havas, care a văzut informația ca pe o marfă ce trebuia livrată rapid. Principalii săi clienți proveneau din mediile de afaceri, dar și din interiorul presei. În Republica Moldova, primele agenții de presă private au apărut în anii 1990, până atunci existând doar Agenţia de stat Moldovenească de Informaţii ATEM, actuala „Moldpres”.

Anatolie Golea, directorul Agenției „Infotag”: „Astăzi este greu de închipuit, dar în primii vreo patru-cinci ani noi am avut curier, care dimineața ducea știrile – la ambasade inclusiv. Primul lucru care-l făcea, curierul venea la ora 8:00 și până la 9:00 se deplasa și ducea știrile pe hârtie tipărite. Alții preferau prin fax, mai ales peste hotare. Și de atunci sigur că a evoluat”.

În prezent, cele câteva agenții de presă din Moldova distribuie prin e-mail blocuri de știri, în limbile rusă, română sau engleză, dacă există cerere. Acest lucru se face contra cost, așa că numărul abonaților este direct proporțional cu capacitatea agențiilor de a supraviețui în era internetului.

Anatolie Golea, directorul Agenției „Infotag”:  „Pentru agenție, internetul nu este cel mai bun partener, pentru că pe de o parte, da, facilitează, simplifică modalitățile de transmitere și acumulare a informației, dar, pe de altă parte, există și concurență neloială din partea internetului atunci când știrile sunt preluate, inclusiv fără a cita sursa. Și abonații care sunt alintați vor să aibă fluxul de știri gata pregătit în fiecare zi, de câteva ori pe zi, pe masă. Cei care sunt mai harnici, să le zic așa, pot să-și găsească ei însăși foarte multă informație în internet inclusiv. Și agenția trebuie să facă față ca să își păstreze numărul de abonați. Mai ales în situația când numărul de instituții media în nu crește, ca abonați de agenție”.

De-a lungul anilor, cele mai mari agenții din lume, cum ar fi Reuters, Associated Press sau Itar-Tass au semnat contracte de colaborare cu jurnaliști de pe întreg mapamondul. Agențiile țin pasul și cu evoluțiile din online: astfel că, pe lângă metoda clasică de transmitere a informațiilor, acestea oferă și servicii de livestreaming – mai nou și pe Facebook -, de fotografie, infografie sau chiar produc propriile materiale video.

sursa: mediacritica.md

__________

Acest video a fost finanțat de un grant oferit de Departamentul de Stat al SUA. Opiniile, constatările și concluziile  din articol aparțin autorilor și nu reflectă neapărat pe cele ale Departamentului de Stat al SUA.