Accesibilitatea stradală a persoanelor cu dizabilităţi vizuale este o necesitate

Pentru oamenii cu deficienţe de vedere, dar mai ales pentru cei lipsiţi de ea, traversarea străzilor devine una din cele mai grele misiuni ale vieţii. Zilnic, ei sunt nevoiţi să aştepte minute în şir până le vine cineva în ajutor. Adesea şoferii nu conştientizează faptul că printre participanții la trafic se numără și nevăzători.

În acest pericol se află în fiecare zi şi Roman Guţu, nevăzător, specialist IT la Universitatea de Stat din Moldova, care până a ajunge la locul de muncă trebuie să traverseze 6 intersecţii. Tânărul nu vede, dar se ghidează dintotdeauna de un baston special.

Bastoanele albe sub roţile maşinilor

Acum câteva săptămâni, Roman a trăit o spaimă teribilă când a căzut într-o groapă, din motiv că unul dintre şoferi a mers cu maşina peste bastonul lui, acesta s-a rupt, iar băiatul nu mai avea cu ce să se orienteze ca să ajungă la destinaţie.

"Aceasta nu e prima dată. Pe parcursul săptămânii, mi-au rupt deja două bastoane! Am avut noroc să nu îmi rup nimic când am căzut, dar strada e plină de capcane. Toate maşinile sunt parcate chiar sub perete sau în mijlocul trotuarului, asfaltul e plin de gropi şi bălţi, iar dacă merg pe trotuar, mă lovesc de maşini, stâlpi, gropi de la gurile de canalizare, sau de scările clădirilor", a menţionat Roman.

Întrebat dacă a făcut vreo sesizare la primărie, sau alte instituţii, băiatul spune că „Nu! pentru că oricum nu s-ar remedia nici o problemă, pentru că chiar dacă ştiu toţi că suntem în pericol, ei nu ne bagă în seamă! Probabil se gândesc că noi oricum nu vedem câte gropi are strada, de aceea nu se grăbesc să o repare", încearcă să glumească Roman.

Condamnaţi la izolare din cauza ignoranței

Cei peste 10 mii persoane cu dizabilităţi de vedere sunt condamnate la izolare. Autoritățile locale rămân indiferente la problemele cu care se confruntă persoanele cu deficiențe de vedere în stradă.

Art. 20 alin. 1 litera f) al Legii privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități[1], prevede, printre altele, angajarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, altor autorităţi publice centrale şi locale, agenţilor economici indiferent de forma de proprietate, cu participarea asociaţiilor obşteşti, de a adapta trecerile de pietoni şi intersecţiile străzilor şi drumurilor publice corespunzător cu nevoile persoanelor cu dizabilităţi vizuale şi auditive.Unul dintre elementele adaptate ar fi amplasarea covoarelor tactile.123 Rolul acestora este de a permite nevăzătorilor să se orienteze într-un spaţiu deschis. În ţările europene, aceste covoare se aplică sub formă de benzi longitudinale şi au un profil special, care permite dirijarea bastonului în direcţia care trebuie urmată. Prin montarea corectă a acestor covoare tactile, nevăzătorul este avertizat de apropierea unor zone cu potențial pericol, cum sunt: treptele, scările rulante, traversările, uşile sau alte obstacole, precum şi schimbările de direcţie.

Implementarea „acomodării rezonabile" din UNCRPD

Un grup de activişti în Drepturile Omului au hotărât să i-a atitudine, solicitând implementarea de urgență în țara noastră a prevederilor Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, ratificată de Republica Moldova la 9 iulie 2010. Aceştia cer ca la trecerile de pietoni din municipiul Chişinău şi Bălţi (oraşe în care există şcoli speciale pentru elevii cu deficienţe de vedere) să fie amplasate dispozitive speciale, pavaj tactil, care îi vor ajuta pe nevăzători sa traverseze strada în siguranţă.

Deşi, conform unor persoane, semafoarele sonore ar fi o soluţie, în capitală avem doar la 7-8 intersecţii, iar problema nu e nici pe departe pe cale de a fi rezolvată.

1234În ţările care respectă standardele internaţionale de accesibilitate, în principalele intersecții sunt instalate fie pavaj tactil, fie dispozitive acustice care atenționează persoanele cu probleme de vedere în ceea ce priveşte culoarea semaforului. Mai exact, nevăzătorii pot apăsa un buton montat pe stâlpii semafoarelor, care transmit semnale acustice sau chiar mesaje. În consecinţă, vor şti dacă semaforul permite sau nu traversarea străzii.

Şanse egale, nu milă!

Standardele internaționale prevăd rezolvarea problemelor, dar discriminarea începe în momentul în care acești oameni ajung în stradă. Chiar dacă aceştia au încetat să mai ceară sprijin, nevăzătorii din Republica Moldova speră totuşi ca normele internaționale, pe care statul le-a ratificat, vor obliga instituţiile de resort să întreprindă masurile necesare.

Chiar dacă nu văd, aceşti persoane simt privirea oamenilor, aud cuvinte de milă...

„Eu nu vreau milă, eu vreau o viaţă cât mai normală. Muncesc, sunt studentă, învăţ folosind calculatorul (există un program special pentru noi, JAWS, cu voce sintetică). Ca şi ceilalţi colegi noi tot vrem să mergem la Universitate, să ieşim la plimbare, fără să ne fie teamă că ne accidentăm sau că ne rătăcim pe undeva. Aş fi foarte fericită dacă m-aş putea deplasa oriunde fără ajutorul nimănui." – spune Ludmila, studentă la Jurnalism.

Astfel, indiferenţa, atitudinea ostilă, chiar discriminatorie, a autorităţilor faţă de persoanele cu dizabilităţi de vedere, i-a făcut pe aceştia din urmă să se ferească şi mai mult de restul societăţii.

Conform datelor prezentate de vicepreședinta Asociației Orbilor din R. Moldova, Larisa Celan, în ţară sunt peste 10.000 de persoane cu deficienţe de vedere. Numărul de studenți nevăzători sau slab văzători care își fac studiile la moment în universitățile din țară este de peste 50 de studenți, anual absolvind circa 15 persoane.

Colectăm voci pentru a fi auziți

Un grup de bursieri ai Fundației Soros Moldova lucrează asupra unui proiect pentru a spori accesibilitatea infrastructurii urbane pentru persoanele cu deficiențe de vedere. Vrem să ajutăm autoritățile publice să îmbunătăţească infrastructura publică în baza nevoilor persoanelor cu deficiențe de vedere. În cazul în care vă aflați în situația lui Roman, sau cunoașteți pe cineva în aceiași situație, puteți contacta adresa: dozadedrepturi@gmail.com. Împreună putem aduce schimbarea.

Mariana Țîbuleac

Ion Ciobanu

Serghei Țapordei

Ilie Chirtoacă

[1] Lege nr. 60 din 30 martie 2012. Monitorul Oficial 155-159 art. 508 din 27 iulie 2012