Indiferența, agresivitatea sau mila – sunt câteva forme de discriminare a persoanelor cu dizabilități. Ei nu au nevoie de milă, ci de susținere, nu au nevoie de admirație pentru pofta de viață, ci de respect. Doar prin acceptare și toleranță persoanele cu dizabilități se vor putea integra în societate.

Pentru a schimba atitudinea societății față de persoanele cu dizabilități, asociația Keystone Moldova a lansat campania ”Arată că îți pasă” susținută din sursele Fundațiilor pentru o Societate Deschisă – Inițiative în Sănătate și Media. În cadrul campaniei vă vom prezenta istorii reale povestite chiar de către persoanele care le-au trăit. Mai jos vedeți istoria acestei săptămâni:  

La noi în sat s-a deschis un magazin. În ziua aceea era sărbătoare, era concert în sat, așa că am hotărât cu sora și cu mai mulți prieteni să ne ducem să vedem ce-i înăuntru. Eram curioși.

Ajungem la magazin și acolo, mă uit, văd scări, iar bară de care să mă țin nu era. Îi spun surorii:

- Natașa, mă ajuți…

- Da, desigur! De ce nu?

Am intrat, am văzut multe lucruri: lactate, fructe, cadouri, tehnică ș.a.m.d.  Mi-a plăcut pentru că era și frizerie acolo.

Peste o bucată de timp, îmi trebuia să cumpăr un cadou. Zic, ei, am văzut ceva frumos la magazin, mă duc să cumpăr. Când ajung acolo, mă uit – nu-i pusă bara. Văd un bărbat și îi spun:

- Bună ziua. Puteți să mă ajutați să urc până sus.

- Da, desigur, îmi zice.

În timp ce urcam scările eu îi spun:

- Trebuia să fie aici o bară ca să te poți ține, pentru că sunt foarte multe persoane care vin și nu pot să urce.

Am intrat în magazin cu domnul acela și acolo - paznicul îi dă ”bună ziua” și îi spune pe nume și după tată. După cum eu am înțeles, domnul era directorul magazinului.

Peste o bucată de timp – cam peste vreo două săptămâni era 8 martie. Iarăși îmi trebuia să cumpăr un cadou. Mă duc tot acolo, la magazinul acela, și când mă uit – este bară. M-am urcat binișor, n-am rugat pe nimeni, m-am dus și mi-am luat ce mi-a trebuit, m-am coborât și totul a fost bine.

Elena