Training "Diferente Culturale" cu Alina Sclifos
Şocul cultural. Diferenţe culturale. Oricât de apropiaţi n-am fi de poporul de origine, oricât ne-ar fi neamul asemănător la înfăţişare şi grai, adaptarea poate fi dură şi îndelungată.
Comunicarea, opiniile, glumele, obiceiurile de zi cu zi, dialectele, gesturile şi încă o sumedenie de lucruriatât simple, cât şi greu de conceput şi de acceptat, ne împiedică viaţa de nou-venit într-o ţară probabil minunată, în cele din urmă.
Constituie drept o tradiţie deja, training-ul numit „Şocul Cultural”, care îşi doreşte să îi ajute pe tineriiveniţi în România să treacă peste prejudecăți şi primele greutăţi şi să se adapteze noului mediu,păstrându-şi propria identitate şi unicitate. Aşadar, sâmbătă pe 24 noiembrie a.c., după ceva timp deja parcurs în România, studenţii-participanţi al celei de-a 3-a ediţii „Succes în România”, s-au adunat să vadă şi să asculte toate cele pregătite de Alina Sclifos, coordonator al proiectului, dar şi trainer, de dragul proiectului.
Primii ajunşi la Jockey Club, un local elegant dar nepretenţios, au fost invitaţi să îşi împărtăşească impresiile şi sentimentele avute odată veniţi în Bucureşti. Primele gânduri şi opinii puse pe masă,compasiune şi înţelegere în atmosferă. Următorul pas: un joc axat pe comunicarea verbală şi cea non-verbală. Participanţii au fost invitaţi să îşi prezinte câte un coleg din sală, persoană ce se afla la spatelecelui dintâi, încercând prin gesturile mâinilor să îşi demonstreze personalitatea şi lucrurile care îl facunic. Râsete, primele simpatii, primele lucruri găsite în comun şi cunoştinţe noi.
Momentul potrivit pentru a demonstra „iceberg-ul” aprecierilor. Cât de mari sunt diferenţele între primele impresii create odată veniţi în România şi cele după câteva săptămâni, sau chiar după o perioadă mai mare de timp trăită în ţara-gazdă? Senzaţii şi trăiri; cele bune şi cele mai neplăcute,obiceiuri deosebite, unele demne de a fi adoptate, altele mai puţin. Participanţii și-au destăinuit cele mai ascunse gânduri, au descifrat întrebările şi dilemele lor şi cel mai important, au realizat că primele opinii nu sunt mereu cele mai corecte şi că învăţând să respectăm o persoană, sau un popor şi obiceiurile sale,îi permitem să ne accepte şi el.
Pentru a reuşi o interacţionare respectuoasă şi amicală, studenţii-participanţi și-au exprimat şi ei opinia,şi cu ajutorul Alinei au găsit soluţii prin cuvinte-cheie: implicare, explicare, acceptare, comunicare.
Comunicarea fiind cea mai importantă cale de adaptare în mediul înconjurător, s-a bucurat de exerciţii dedicate ei şi a importanţei sale. Exerciţiul „denunţarea unui furt” a fost folosit să demonstreze celoraflaţi în sală că oricât de mult nu şi-ar dori cineva să transmită un mesaj cu exactitate, acest mesaj vafi mereu „filtrat” de către fiecare receptor şi perceput în moduri diferite. Al doilea exerciţiu dedicat comunicării şi-a dorit să demonstreze că o oarecare povestire, un oricare mesaj, poate fi exprimat prin limbaje diferite, adaptate percepţiei fiecăruia şi estimate în moduri personalizate.
Concluziile la care au ajuns cei aflaţi în sală, au făcut dovada faptului că Alina şi-a atins scopul; fiecare dintre participanţi s-a convins că trăirile, opiniile, chiar adaptarea într-un mediu pot fi împiedicate atunci când comunicarea este ineficientă. Pentru a evita crearea a unor prejudecăți sau neînţelegeri, trebuie să îşi pună în mişcare curiozitatea şi comunicarea.„A întreba înseamnă a te instrui” şi a respecta înseamnă a accepta.
Patricia Stroiescu - Coordonator Comunicare si PR Succes in Romania
