Dacă pîna la destramarea URSS interesul economic şi interesul politic mergeau mîină în mîină pe principiul supracentralizării, atunci intersul politic şi interesul economic în proaspătul regim democratic de după ’90 s-a fixat sub forma unei dihotomii, existînd astfel posibilitatea interesului politic de a-şi găsi dreptul la existenţă şi în afara politicului, acesata ne fiind decît efectul deetatizării, interesele economice nu mai cuprind exclusiv societatea ca un tot întreg ci încep a se manifesta la nivel de persoană, procesul derulîndu-se atît ca legitate socială-fiecare fiind preocupat de propriile avantaje, cît şi ca proces – sub formă de business, activităţi de antreprenoriat destinate de a aduce beneficii proprietarilor. Aceştia manifestindu-se ăn aceaşi măsură ca contribuitori la bugetul de stat cît şi interacţionînd cu sfera socială oferind locuri de muncă, stimulînd astfel liberalismul economic precoce. Reglemetarea întregului proces devine însuşi interes politic: politici fiscale, politici antişomaj, politici economice etc. etc.

În esenţă schimbarea ar fi terebuit să decurgă pe unda progresului, însă clasa politică (ca agent de primă responsabitate) fie nu şi-a conşteentizat deplin rolul, fie că nu au avut abilităţile necesare de a găsi formula intereselor economice cu cele politice care să relanseze motorul de dezvoltarea a economiei naţionale.

Desigur nu putem face o analiză a doar ţinînd cont de factorii politici si economici, justificarea poate fi găsita privind în urmă – factorii istotorici, privind împrejur-factorul extern sau privind în propria ogradă-factorul intern.

Din aceste considerente democraţia pentru care sa luptat a devenit neînteleasă de către mase, aceştia nu au priceput ideia că democraţia nu sa implimentat corect (pragmatic), ei s-au redus la percepţia că resprectiva forma de guvernare nu e una bună, asociindo cu corupţia, sărăcie, dezechilibru social, instabilitate politică şi… şirul poate continua.

Faptul că sa liberalizat economia a fost un fenomen mai mult decît pozitiv (aici vedem matrerializarea intereselor economice), însa faptul cum sa implimentat aceasta în sistemul economic moldovenesc şi impedimentele din cadru legislativ au făcut ca sistemul să devina viabil doar pentru cei şmecheri, persoane cu relaţii în politica (invevitabil a apărut si interesul politc) membri de partid, fosta nomenclatură şi alţi funcţionari. Rezultatul reliefat e o societate făra clasă de mijolc, toţi au rămas săraci (o bună parte nostalgici ai sistemului sovietic) şi o mica parte, cei care alcatuiesc vîrful piramidei şi-şi văd bine mersi de treba lor.

Cu economia naţională la pămînt, interesele economice era inevitabil să nu se redirecţioneze, modul prin care sa produs acesta finaliate e cunoscut de toţi – migraţia. Si aici de îndată se cristalizeaza şi interesul politic, e vorba despre atragerea remitenţelor care să repună în funcţionare micro- şi macroeconomia moldovenescă. Din interesele politice derivă iarăşi interesele economice, comerţul counoscînd un avînt în perioada post 2000, practic tot capitalul acumulat de moldovenii de peste hotare sa transformat în ceia ce numim azi consumerism, banii au fost învestiţi în obiecte (maşini, locuinţe şi reparaţii) iar la etapa actuală micul business a rămas tot nedezvoltat şi ca urmare clasa de mijloc rămine a fi o nouă promisiune electorală din viitoarele platforme ale partidelor politice.

Nu în zadar Marrks afirma: “Atunci cînd nu găseşti cauza, caută banii“.