În viaţă relaţiile interpersonale sînt de neevitat, apropape că e imposibil să nu întîlnim persoane care ne sînt simpatice sau care nu.

Pe ce criterii alegem o fiinţă să devină agreabilă pentru propria pesoană? În funcţie de intelectul cu care sîntem înzestraţi de la natură, dacă e să vorbim de stabilirea unor legături între persoane de acelaşi sex, în primul rînd luăm în consideraţie dimensiunea inconştientului, acesta include aspectul estetic după care părerea spontană e ghidată de modul respectivului  de a-şi exprima gîndurile. Abia în planul trei analizăm acţiunile, deşi sînt cele mai relevante în ceia ce ţine de caracterizarea unui individ ca persoană.

Dacă abordăm relaţiile cu cei ce ne înconjoară din perspectiva sexelor opuse, aici primordial se impune aspectul exterior sau frumusetea efemeră, ceia ce numim noi formă. Oamneii nu au evoluat la capacitatea de a fi logici în gîndire, ei sînt atraşi de orice e ambalat frumos – acesta e instinctul. Forma poate umbri adesea interiorul, adică fondul, chiar dacă par observabile valorile persoanei cu care interacţionăm oricum aceastea devin criteriu de analiză şi apreciere în stadiile abia următoare.

Această amăgire sau prima impresie greşită e defatp o autoamăgire pentru că deseori la o persoană vedem doar ceia ce vrem noi să vedem nu şi ceia ce este defapt.

Acestea sînt niste gînduri personale, 

în ce măsură pot ele să devină universale rămine la discreţia fiecăruia…

…subiectivismul nu are limite în acestă lume…