Forma si insasi modul de functionare a Comunitatii Eropene a fost dintodeauna o dihotomie cu imposibilitatea de a predomina una din cele doua teorii integrationiste supranationalismul sau interguvernamentalismul, (exceptind faptul ca exista si altele care isi au propriile istorii).

Daca unii actori politici membrii ai UE au conceput comunitatea ca o conlucrare a guvernelor nationale in identificarea si solutionarea problemelor aparute, apoi celalata tagma s-a pronuntat pentru edificarea unor institutii supranationale care sa nu fie dependente de guvernele nationale activind astfel impartial si dand posibilitatea de a evita multitudinea neintelegerilor sau lipsa majoritatii in probleme strategice. Conjunctura istorica a facut ca functionarea instrumentelor politice sa necesite combinarea ambelor teorii.

Pina la etapa actuala mai exista divergente in cee priveste elaborarea deciziilor in politica interna cit si cea externa, limita de activitatea a institutilor ca Comisia Europeana, Consiliul, Parlamentul European s.a, pe de o parte fiind privite ca instituii supranationale   care au capacitatea de a elabora politici comune in agricultura, domeniul economic si social individual, iar din alta perspectiva se cristalizeaza critica cum ca ar fi diminuata democratia (cetatenii ar pirde controlul asupra guvernarii, grupurile de interese obtinind astfel un cimp de manevra mult mai larg).

Interguvernamentalistii sustin statetele ca etintitatii individuale in relatiile de pe areana modiala ceia ce deja submineaza rolul unor statelor adatptate la factorii geopolitici. Supranationalistii incerca sa abordeze relatiile UE cu alti actori ca fiind o singura etintitatea, un conglomerat de actori, state, grupuri si factori interdependenti avind intesere si scopuri comune.

Nemijlocit de ciocnirea acestor doua teorii se perpetuiaza principiile democratice zic eu, adaptind situatia la ideia ca din polemici se naste adevarul. Cert e ca la jumatete de secol de la formare si avind 27 de state integrate, UE inca nu a reusit sa gasesta consens in adoptarea celui mai important tratat Constituia Europeana, problema de integrare a Turciei raminind nesolutionata si cu un sistem de aparare neadaptat la cerintele timpului.