Știri sociale

Doar câteva sute de oameni cu dizabilităţi se adresează anual Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea forţei de Muncă în căutarea unui loc vacant. Sunt însă descurajaţi să mai treacă pragul Agenţiei din motiv că patronii continuă să creadă că oamenii cu dizabilităţi sunt inapţi de muncă. Potrivit statisticilor, anual, doar 10 la sută din oamenii cu dizabilităţi care solicită un serviciu sunt acceptaţi de angajatori. Astfel, pentru cei care suferă de deficienţe fizice sursele de venit sunt restrвnse. Indemnizaţiile de invaliditate sunt extrem de mici, ele reprezintă jumătate din salariul minim pe economie, adică în jur de 450 de lei.

Mariana Morari are 26 de ani şi din copilărie suferă de deficiență locomotorie. În pofida acestei dificultăţi, a mers la şcoală, apoi la facultate, iar în acest an a obţinut un loc de muncă într-o companie internaţională. Deşi Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă ar fi trebuit să-i ajute pe oamenii cu nevoi speciale să-şi găsească o slujbă, totuşi Mariana ne-a relatat despre o situaţie contrară. Tânăra spune că responsabilii dela Agenţie au privit-o sceptic cвnd au aflat de la medici că este inaptă de muncă. De cealaltă parte, directorul Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă din municipiul Chişinău ne-a explicat că, în conformitate cu legislaţia, Mariana nu întrunea condiţiile de înregistrare a unui şomer.

Metoda de determinare a gradului de dizabilitate este învechită şi duce la o integrare proastă în societate a persoanelor cu deficienţe fizice. Această constatare aparţine Centrului de Resurse pentru Drepturile Omului care a realizat un raport de evaluare a politicilor sociale. Cu astfel de practici s-a confruntat şi Ilie Bârcă, un tânăr de 26 de ani care suferă de o deficienţă de vedere. Din cauza diagnozei indicate de medic, acesta ar fi putut pierde o slujbă într-o companie de telecomunicaţii din Moldova.

Ministerul Sănătăţii a fost sesizat de această barieră şi a solicitat medicilor să specifice condiţiile оn care oamenii cu dizabilităţi pot presta un serviciu. În rezultat, compania care a acceptat candidatura lui Ilie a decis să-i procure un program adaptat celor cu vederea slabă. Softul îi permite să acceseze mai uşor baza de date a clienţilor. Oxana Siminciuc de cвţiva ani continuă să bată la uşaangajatorilor. A absolvit mai multe facultăţi şi deţine un CV impresionant. Atunci însă când face cunoştinţă cu patronii, tânăra spune că pe faţa acestora se aşterne o atitudine de rezistenţă, care nu-i permite să meargă spre realizarea visurilor sale.  

Datele Societăţii Orbilor din Moldova arată că 97 la sută dintre persoanele nevăzătoare nu au o slujbă. Motivul este că angajatorii urmăresc să obţină profituri imediate şi mai puţin le pasă de responsabilitatea socială. Specialistul Centrului pentru Susţinerea Afacerilor pentru Nevăzători, Veronica Volcov, susţine că nu costă nimic să creezi condiţii de muncă pentru nevăzători, iar societatea poate învăţa multe lucruri utile de la aceşti oameni.

Deseori, oamenii cu nevoi speciale sunt discriminaţi la angajare, deoarece lipsesc mecanismele de sancţionare a patronilor. Legea privind protecţia socială a persoanelor cu dezabilităţi le garantează dreptul la muncă. Dacă angajatorii evită să le ofere o slujbă, atunci ei sunt obligaţi să aloce оn fondul de şomaj o taxă оn valoarea unui salariu mediu anual. Autorităţile intenţionează să modifice aceste prevederi, deoarece s-au dovedit a fi ineficiente. Pe de o parte legislaţia permite şi oferă protecţie juridică şi socială oamenilor cu dizabilităţi, pe de altă parte patronii evită să-i angajeze din cauza stereotipurilor. Această realitate este confirmată şi de administraţia Agenţiei pentru ocuparea Forţei de Muncă.

Directorul Asociaţiei „Motivaţie”, Igor Mereacre, este de părerea că Republica Moldova ar trebui să înveţe din practicile europene cum să lărgească piaţa muncii pentru oamenii cu nevoi speciale. În Polonia, spre exemplu, taxele achitate de agenţii economici care refuză să angajeze o persoană cu dezabilităţi sunt alocate altor firme care sunt dispuse să creeze locuri de muncă. Mulţi patroni cred că un om cu deficienţe fizice nu poate оndeplini munci calificate, оnsă au refuzat să explice motivele. Câţiva însă consideră că nu este atвt de costisitor să adapteze un loc de muncă pentru necesităţile angajatului, doar că ar avea nevoie de sprijinul statului.

Chiar dacă Republica Moldovaa ratificat Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, discriminarea, şomajul şi sărăcia rămân a fi principalii duşmani ai oamenilor cu deficienţe fizice. Cei peste 170 de mii de oameni cu nevoi speciale mai au mult de aşteptat pвnă autorităţile vor crea un mecanism eficient de incluziune socială. Cu toate acestea rămвn optimişti că paşii mici pe care-i fac zi-de-zi оi vor ajuta să devină oameni cu drepturi egale. 

NATALIA GHILAŞCU

(Reportajul video îl puteţi urmări pe www.discriminare.md)