Știri sociale

Natura umană are la bază situaţiile de conflict, aşa precum conflictele constituie un factor destabilizator, la fel au capacitatea de a conduce la dezvoltare îndeplinid funcţia de inovaţie sau cum se spune din conflict se naşte adevărul. Naţiunea dintre Prut şi Nistru nu face nici ea excepţie de la acestă regulă universală, ba mai mult chiar face abuz de ea.

Ciocnirile dintre nou şi vechi, lupta pentru putere sau inegalitatea socială sînt carateristice oricărui popor, însă
la noi se mai ramifică, astfel că încă mai luptăm cu comunismul, ne batem joc de democrataţie (cum poţi să numeşti aleşii cînd nu satisfac cerinţele celoar pe care ii guvernează)  şi manipulăm opinia publică, asta chiar e un hobby a politicienilor de la Chişinău. Cine ştie a manipula masele mai bine ăla e cel mai tare.

Dar mai bine aşa decît cu o stabilitate camuflată, chiar dacă n-am avut şi noi evenimente de genul cucerirea Bastiliei, măcar a fost un “7 aprilie”  care a stigat lumii că ceva nu merge pe aici. Conflictul iarăşi ba a fost blamat, ba a fost apreciat ca un act de curaj şi atitudine civică, în cele din urmă il văd un eveniment hotaritor în istoria statului independent RM.

Ne reîntorcem şi mai în urmă în anii ’90 cînd am obţinut independenţa şi ulterior şi conflictul transnistrean şi destabilizarea situţiei economice, repercusiunile persistînd pîna acum, o bună parte din polulaţie rămînînd nostalgică la vechiul regim (fără a-i întelege vreodată pe cei care spun înainte era mai bine). Împreună constituim o societate mutilată de istorie, aşa dar nu e de mirare că aprope de 20 de ani de independenţă lipseşte consensul naţional, societatea rămîne  scindată, compromisul întîrzie să apară. Ce ne uneşte totuşi e calitatea de moldoveni, o naţiune cu particularităţi specifice (ne vedem greşelile abia după ce le comitem, avînd dezvoltat spiritul de analiză retrospectivă). 

Dar conflictul ligvistic, ah ce-mi place ăsta (mai mare prostie nu există), omenii nici pîna în prezent nu ştiu ce limbă vorbesc, din prima pagină a Constituţiei vezi limba moldovenescă şi începînd cu clasa întîi înveţi limba română… no comment… faza mă depăşeşte.

Dăm pagina în urmă cu peste jumate de secol, 28 iunieţ40,  cum iese asta eliberare prin ocupare, un eveniment de o dublă natură istorică, două sărbători în aceiaşi zi, una sărbătorită cu fast şi alta cu lacrimi, ce să mai,  pentru un eveniment asezăm o piatră în faţa Guvernului şi pentru celălant punem alta în faţa Parlamentului să avem ce arăta turistilor…  Păcat că din treaba asta doar am avut de pierdut, au fost distruse destine, s-a lăsat amintirea groazei.

“Înainte prin conflicte”, ar fi un slogan bun,  similar cu cel “Înainte spre UE”. Ceia ce am dorit a atenţiona e că nu conflictele propriu-zise sînt cauza conjuncturii în care ne-am pomenit de lungul istoriei ci modul lor de soluţionare pe alocuri lipsit de logică.

Sursa: constantinbirca.wordpress.com