Dimineaţă. Ora 7.30. Autobuzul plin cu oameni diferiţi. Aproape că adormeam în liniştea stranie din transport. La un moment dat, se aude o voce de femeie simplă, care nu ştie ce e aia internet, nu ştie cum se conectează un calculator, ştie doar că acasă are Skype şi poate vorbi cu cumătra (sau sora sau orice altă persoană dragă) din Italia sau Portugalia, sau Spania, sau etc. .

- Alo, Marusea, da da, mă duc amu la lucru, da, te aud… (se pare că s-a întrerupt, vocea care practic ţipa îse făcuse neauzită).

Peste câteva secunde:

- Da Marusea, eu te auzăm ghini, ţ-am zis că mă duc la lucru, hai disară să vorghim pe Skype. Mă suni tu, că eu nu ştiu cum să sun, ştiu numa să răspund. Copkiii şeia nu m-o învăţat nikă mai mult.

Şi linişte.

Continuare pe blog.