Dacă nu am plăti ipozite la Stat, Statul ar dispărea, pentru că nu ar fi în stare să plătească salarii, burse şi pensii. Cu cât sunt mai arzătoare impozitele în acest Stat, Republica Moldova, cu atât sunt mai mizere veniturile, în special cele ale bugetarilor. Cred că ar confirma-o 90% din salariaţii dintre Nistru şi Prut. De asta m-am convins şi azi, când am ieşit de la Fisc cu gândul că am de plătit Statului 1049 de lei, în condiţiile în care, de şapte-opt luni, n-am avut niciun sfanţ de la Statul care îmi poartă de grijă.

Paradoxurile nu s-ar ţine lanţ dacă nu ar fi vorba de Republica Moldova, un stat de paie, cu legi ciudate, ticluite ca din topor. Doar un exemplu, ca s-o termin cu Fiscul: trebuie să-ţi achiţi impozitul fiscal la o filială a Băncii de Economii sau FinComBank din raionul unde îţi este viza de reşedinţă. Altfel nu-i chip, în afară de cazul în care trebuie să soliciţi telefonic, cu explicaţii sufocante, un anumit cod de la Fisc, ca mai apoi să pleci la o filială a băcilor cu pricina, din orice altă localitate, şi să reuşeşti, până nu ţi se închide uşa în nas, să le lămureşti lucrătorilor de acolo situaţia din fir până-n aţă. Frumos, nu? Mai ieftin te-ar costa să te mai plimbi 60 de km dus-întors decât să intri în polemici (telefonice şi face to face) cu nişte neciopliţi. Cel puţin politicile fiscale în acest stat, Republica Moldova, au, în cel mai bun caz, tendinţe antisociale. Peste palatele şi maşinile luxoase ale grangurilor de la putere ar cădea un asteroid dacă filialele băncilor care “lucrează” cu Fiscul ar fi sincronizate, pe aceeaşi fază, astfel încât să fii scutit măcar de plimbatul du-te-vino prostesc pe drumurile bombardate ale Statului.

Nimic surprinzător dacă şi în următorii 10-15 ani Republica Moldova va rămâne, aşa cum e de când o ştiu, cramponată în ideea de tranziţie spre o viaţă mai bună, spre o lume civilizată.