Discriminarea în sensul real al cuvântului sau PR-ul moldovenilor conservatişti

Este bine ştiu faptul, şi chiar foarte mediatizat că Guvernul a aprobat şi a remis către Parlament Republicii Moldova proiectul Legii cu privire la prevenirea şi combaterea discriminării.

De îndată ce a apărut acest proiect au început imediat şi criticile aduse asupra proiectului care să mărginesc la legalizarea căsătoriei homosexualilor. Şi nu alta dar toţi strigă în gura mare de parcă aşa şi este. Cei mai rău că nimeni nici nu s-au trudit să citească acest proiect. Astfel, aş vrea să fac o analiză pur juridică pentru oamenii care îşi fac în PR-l ieftin şi să concluzionăm dacă ei întradevăr înţeleg ceea ce citesc.

Ceea ce aş vrea să menţionez este că prezentul proiect a fost elaborat întru implementarea Directivei 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. 180 din 19 iulie 2000 şi Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. 303 din 2 decembrie 2000.

Or la noi în Republica Moldova cuvîntul homosexualii este sinonim cu fraza aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică.

În articolul 1 al proiectului este indicat scopul proiectului care sună în felul următor; Scopul prezentei legi este prevenirea şi combaterea discriminării precum şi asigurarea egalităţii de şanse sau tratament a tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii Moldova în sfera politică, economică, socială, culturală, şi în alte sfere ale vieţii fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingere religioasă, sex, vîrstă, stare a sănătăţii, disabilitate, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială, precum şi pe bază de orice alt criteriu similar, or la noi în Republica Moldova se doreşte ca oamenii bolnavi, cu disabilităţi, în vîrsă, minori şi minorităţile sexuale, naţionale să fie discriminaţi la angajarea în cîmpul muncii, la aplicarea unui tratament, la prestarea unui serviciu public sau studierea în cadrul instituţiilor de învăţămînt etc. în raport cu oamenii de rasă –albi, aşa cum doresc să fie cei care critică proiectul elaborat. Nuştiu!!! Doar îmi pun întrebarea logică?

Şi uite că în articolul 1 se dă noţiunea de discriminare;

„discriminare - orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă în drepturi şi libertăţi a persoanei sau a unui grup de persoane, precum şi susţinerea comportamentului discriminatoriu bazat pe criteriile stipulate în prezenta lege”.

De asemenea, proiectul se referă la domeniile unde este interzisă discriminarea şi acestea sunt;

• Interzicerea discriminării în cîmpul muncii;
• Interzicerea discriminării în accesul la bunuri şi servicii disponibile publicului;
• Interzicerea discriminării în domeniul învăţămîntului;

În acelaşi timp aceste norme erau garantate prin alte legi din Republica Moldova care demult au fost adoptate şi acceptate de către societate, astfel potrivit articolului 19 din Constituţie, cetăţenii străini şi apatrizii au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi cetăţenii Republicii Moldova, cu excepţiile stabilite de lege.

Articolul 8 din Codul Muncii, adoptat la 28 martie 2003 prevede expres că în cadrul raporturilor de muncă acţionează principiul egalităţii în drepturi a tuturor salariaţilor. Orice discriminare, directă sau indirectă, a salariatului pe criterii de sex, vîrstă, rasă, culoare a pielii, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, domiciliu, handicap, infectare cu HIV/SIDA, apartenenţă sau activitate sindicală, precum şi pe alte criterii nelegate de calităţile sale profesionale, este interzisă. Articolul 4 din Legea învăţămîntului, nr. 547-XIII din 21 iulie 1995 este prevăzut că învăţămîntul de stat este laic, refractar  la discriminare ideologico-partinică, politică, rasială, naţională;

Legea nr. 121 din 18 iunie 2010 cu privire la voluntariat prevede că voluntariatul se fundamentează pe principiul recrutarea voluntarilor pe baza egalităţii şanselor, fără nici un fel de discriminare;

Legea nr. 200 din 16 iulie 2010 privind regimul străinilor din Republica Moldova stabileşte că străinii cazaţi în Centru vor fi trataţi fără discriminare pe motiv de rasă, sex, vîrstă, cultură, naţionalitate, religie sau apartenenţă la un anumit grup social;

Legea nr. 1260-XV din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură, prevede că statul asigură respectarea şi protejarea libertăţii în exercitarea profesiei de avocat, fără discriminare şi fără intervenţii nejustificate din partea autorităţilor sale sau a publicului;

Legea nr. 123 din 18 iunie 2010 cu privire la serviciile sociale prevede asigurarea dreptului la servicii sociale tuturor persoanelor/familiilor defavorizate în condiţii de tratament egal şi fără discriminare;

Legea nr. 26-XVI din 22 februarie 2008 privind întrunire stabileşte exhaustiv unul din principii nediscriminarea, conform căreia dreptul la întrunire este garantat tuturor persoanelor, indiferent de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere, de origine socială sau de oricare alt criteriu.

Legea nr. 23-XVI din 16 februarie 2007 cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA statuează că sensibilizarea opiniei publice la nivel naţional se  va efectua prin  intermediul activităţilor de informare, educare, comunicare şi al campaniilor mass-media, menite să promoveze un mod de viaţă sănătos, comportamente responsabile şi inofensive, nediscriminarea, egalitatea dintre femei şi bărbaţi, compasiunea.

Legea nr. 982-XIV din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie prevede că exercitarea drepturilor cu privire la accesul la informaţie nu va implica în nici un caz discriminarea bazată pe rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau pe origine socială.

Legea nr. 329 - XIV din 23 martie 1999 cu privire la fondurile nestatale de pensii stabileşte că orice discriminare după deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială nu se admite. 

Legea nr. 1402 – XIII din 16 decembrie 1997 cu privire la sănătatea mentală statuează că în cazul  acordării de asistenţă psihiatrică, persoana suferindă de tulburări psihice are dreptul la atitudine umană şi cuviincioasă, care să  excludă  jignirea demnităţii umane şi discriminarea după criteriul de sex;

Legea nr. 338-XIII din 15 decembrie 1994 privind drepturile copilului prevede că statul ocroteşte  inviolabilitatea persoanei copilului, protejîndu-l de orice formă de exploatare, discriminare, violenţă fizică şi psihică, neadmiţînd comportarea plină de cruzime, grosolană, dispreţuitoare, insultele şi maltratările, antrenarea în acţiuni criminale,  iniţierea în consumul de băuturi  alcoolice, folosirea  ilicită de  substanţe stupefiante şi psihotrope, practicarea jocurilor de noroc, cerşetoriei, incitarea  sau  constrîngerea  de a practica orice  activitate  sexuală ilegală,  exploatarea  în  scopul prostituţiei sau  al  altei  practici sexuale ilegale, în pornografie şi în materiale cu caracter pornografic inclusiv  din  partea părinţilor sau persoanelor  subrogatorii  legale, rudelor.

Legea nr. 821 – XIII din 24 decembrie 1991 privind protecţia socială a invalizilor stabileşte că discriminarea  invalizilor  este interzisă şi se pedepseşte  conform legii.

Codul de executare stabileşte că modul şi condiţiile de punere în executare a documentelor executorii se extind asupra persoanelor cu funcţie de răspundere, persoanelor fizice, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială, şi asupra persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare.

Aş vrea să menţionez că principiul egalităţii în drepturi fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială, şi asupra persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare este prevăzut aproape în toate actele legislative adoptate în Republica Moldova de cei care critică acest proiect, anume acest principiu vine în susţinerea nediscriminării. Mai mult ca atît acesta este un principiu la nivelul internaţional care este consfinţit în toate actele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

În acest sens articolul 8 din Constituţia Republicii Moldova prevede expres că Republica Moldova este obligată să respecte Carta Organizaţiilor Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte. Articolul 4 aliniatul (2) din Constituţie stabileşte că dacă existe neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.

Nu vreau să vorbesc aici despre primatul dreptului internaţional asupra dreptului naţional că ţine de alt domeniu, dar toate actele internaţionale recunosc acest drepturi şi Republica Moldova şi-a asumat obligaţia de ale respecta.

Probabil citind pînă în prezent apare întrebare, de ce este nevoie de această lege dacă statul deja a recunoscut nediscriminarea egalitatea în drepturi ect.?

În pofida existenţei unor prevederi multiple în domeniul nediscriminării, la nivel naţional nu există însă nici o lege generalizată în acest domeniu, iar practica judiciară în problemele discriminării este inexistentă. Unele ţări europene au adoptat legi separate în domeniul prevenirii discriminării (ex. România, Irlanda, Finlanda, Norvegia, Grecia, Bulgaria, Serbia, Cosovo, etc.).

Acest proiect vine să generalizeze aplicarea acestui principiu care este declarat, stabilirea unor criterii clare, mecanisme de evitare a discriminării şi neaplicării unui tratament diferenţiat. Deoarece, declararea acestor valori fără stabilirea unui mecanism clar de aplicare duce la ineficienţa normei materiale, la admiterea unor asemenea situaţii, din simplul motiv că statul nu a prevăzut un mecanism de apărare în caz de discriminare. În acest scop prin lege se creează un organ central şi anume Consiliu pentru prevenirea şi combaterea corupţiei care va avea atribuţia de a generaliza această practică şi a transpune implementarea legii.

În scopul asigurării respectării principiului nediscriminării, persoana vinovată urmează a fi supusă răspunderii penale, administrative, civile şi disciplinare. Persoana ce se consideră victimă a discriminării are dreptul să înainteze o acţiune în instanţa de judecată şi să solicite: stabilirea faptului încălcării drepturilor sale, interzicerea încălcării continue, repararea prejudiciului material şi moral cauzat, declarării nulităţii actului care a condus la discriminare.

Deci după cum vedem acest proiect nu este o novaţie pentru Republica Moldova ci o ajustare o unificare a unor norme deja existente în legislaţia Republicii Moldova.

Totodată, aş vrea să menţionez că elaborarea acestui proiect a fost iniţiat încă de pe timpurile lui Tarlev, adică, comunişti, care în prezent sunt contra prezentului proiect de lege, e în maniera lor.

De asemenea, o situaţie neclară a rămas cu legalizarea căsătoriei homosexulilor. Anume pe acest segment a problemei îşi fac unii PR bazîndu-se pe neiniţierea oamenilor în domeniu şi sensibilizarea opiniei poporului moldovenesc care este un popor destul de conservator.

Stimaţi, comunişti, creştini şi toţi cei care critică proiectul. Aspectul legal al căsătoriei în Republica Moldova este consfinţit în art. 48 din Constituţie care prevede în felul următor; Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi  femeie, pe  egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul  şi  îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor. 

Deci după cum vedem însăşi norma constituţională nu admite căsătoria dintre persoane de acelaşi sex, prin urmare, toate declaraţiile menţionate la acest subiect sunt nişte provocaţii, căci nimeni nu a elaborat şi promovat nici un proiect de lege de modificare a Constituţiei în acest sens. Totodată, acest articol mai stabileşte că condiţiile de  încheiere,  de  desfacere  şi  de  nulitate   a căsătoriei se stabilesc prin lege. În Republica Moldova aceste condiţii sunt stipulate în Codul Familiei. Articolul 11 din prezentul cod stabileşte că pentru încheierea căsătoriei este necesar consimţămîntul reciproc, neviciat, exprimat personal şi necondiţionat, al bărbatului şi femeii care se căsătoresc, precum şi atingerea de către ei a vîrstei matrimoniale.

Deci, după cum vedem prin acest proiect nu se aduce atingere familiei, ci pur şi simplu se unifică normele existente deja în legislaţie în partea ce ţine de nediscriminare stabilindu-se un mecanism de aplicare a lor şi răspundere în caz de încălcare.

Suplimentari, stimaţi creştini Biblia spune – NU JUDECA ŞI NU VEI FI JUDECAT, astfel în loc criticaţi acţiunile statului care este laic, consolidaţi instituţia şi omul singur îşi va alege ce drum va urma.