Configurația dreptei eșichierului politic se schimbă semnificativ, având loc eliminarea naturală a partidelor cu potențial derizoriu în favoarea formațiunilor cu pondere aflate la putere. Coagularea forțelor de dreapta se produce în contextul unei stângi rigide și reactive, dar deocamdată mărunțite, în frunte cu PCRM. Avantajată de incapacitatea guvernării pro-europene de a ieși din criza politică și socio-economică, partidul central de stânga (PCRM) beneficiază și de pe urma statutului de partid de opoziție, având susținerea suplimentară din partea electoratului nemulțumit de reformele demarate.

“Polarizarea” sistemului de partide înlocuiește ipostaza de “fărâmițare”, în condițiile sporirii atractivității anumitor actori politici și a stagnării sau regresului înregistrat de altele. Prin urmare, fuzionarea MAE-ului cu PL (vezi: Liberalii “au înghiţit” MAE-ul lui Untilă), precum și aderarea AMN la PLDM, scoate în evidență procesul profund de reformatare a segmetului de centru-dreapta a spectrului politic.

Aceste fuzionări au la bază motivații similare. Or, Untilă la fel ca și Urecheanu vor să participe la politica reală, acceptând chiar și roluri secundare în formațiunile adoptive. Pe de altă parte, nu poate fi vorba doare despre un comportament parazitar din partea MAE-ului sau AMN-ului, deoarece acestea vor transfera în PL și respectiv PLDM structuri regionale cu experiență, contribuind la creșterea capacităților partidelor mai noi, aflate în prezent la cârma statului.

Familia AMN și PLDM

Riscul ca AMN să fie digerat de PLDM s-a prefigurat clar atunci când formațiunea lui Urechean se afla în componența AIE-1. Totodată, în perioada 2009-2010, au avut loc valuri de emigrare spre PLDM, inclusiv din cadrul AMN, care au confirmat prognoza respectivă. În cele din urmă întreaga formațiune a aderat la cel mai important partid al actualei puteri.

Efectele acestui eveniment nu se vor lăsa mult timp așteptate. În primul rând, PLDM-ul își atribuie un rol de “Mecca” pentru adepții segmentului de centru-dreapta a scenei politice locale.

Secundo, liberal-democrații își consolidează rândurile pentru alegerile locale, în special pentru cele din capitală, unde AMN-ul s-ar putea să joace un rol esențial, inclusiv prin transferul de imagine de la Serafim Urechean către candidatul PLDM.

Tertio, Filat reușește să-și intensifice influența asupra electoratului de centru-dreapta și centru, realizând o contra-ofensivă împotriva PDM. De asemenea, PLDM obține recunoașterea alegătorilor de dreapta, iar lărgirea dată lovește indirect în PL, diluând efectul fuziunii sale cu MAE-ul.

În linii generale, micșorarea numărului partidelor politice demonstrează un anumit nivel de maturitate a sistemului politic național, însă trezește suspiciuni legate de durabilitatea acestor metamorfoze rapide. De asemenea, nu este clar impactul lor asupra actualului context politic. Așadar, aceste regrupări pe centru-dreapta pot crea anumite constrângeri pentru Alianța pentru Integrare Europeană – 2, care nici nu a prevăzut asemenea evoluții politice.

Cu toate acestea, ceea ce se întâmplă cu partidele de centru-dreapta poate stimula și segmentul de stângă spre o mobilizare și reconfigurare, dar cu condiția implicării active a PCRM, ca pol de atracție politică și electorală.