Știri sociale

Zilele acestea la Centrul „Speranţa” a avut loc cea de-a XII-a şedinţă lucravivă a persoanelor responsabile pentru facilitarea procesului de incluziune a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale (CES) în şcoala de cultură generală.

În cadrul unei activităţi unde s-a discutat despre anumiţi indicatori ai situaţiei actuale a procesului de incluziune şcolară s-au observat rezultate frumoase la mai multe compartimente. Astfel reprezentanţii instituţiilor de învăţământ, prezenţi la şedinţă, la capitolul „Atmosfera sufletească a copilului cu dizabilităţi în şcoală” au menţionat că fiecare copil se simt bine. De asemenea s-a înregistrat un progres impouvant la reducerea discriminării. Toţi participanţii au menţionat că mediul personal al copilului este pozitiv. O altă realizare impouvantă ţine de predare. Profesorii ţin cont de fiecare elev, ierarhizarea după capacităţi în clasele unde studiază copiii cu dizabilităţi ţine de domeniul trecutului. În unele şcoli au fost amenajate rampe de acces pentru copiii cu dizabilităţi locomotorii.

Rezultatele şedinţei au arătat că acceptarea copiilor cu dizabilităţi în şcoli au schimbat atitudinea colegilor, părinţilor, a profesorilor faţă de copiii cu CES. Mai mulţi participanţi la şedinţă au spus că colegii din clasele unde învaţă copiii cu dizabilităţi se mobilizează şi includ pe cei cu dizabilităţi în diverse activităţi extraşcolare, TVC-uri, jocuri intelectuale – Cine? Unde? Când?, concerte de Crăciun, 8 Martie. Deseori îi ajută să se deplaseze spre cantină. Uneori îndrăznesc să copie de la ei. În mare parte copiii cu dizabilităţi dau dovadă de-un nivel intelectual deosebit.

Pe lângă apariţia unor progrese în procesul de incluziune şcolară mai rămâne de lucru la alte capitole. Colaborarea părinte-profesor-cadru didactic de sprijin este una migăloasă. Se întâlnesc contraziceri în diverse probleme: şcolarizare în învăţământul general sau nu, de ajutat copilul să înveţe sau de lăsat să se descurce independent. Dna Svetlana Curilov, coordonator de programe de la Centrul „Speranţa” a menţionat faptul că „procesul de incluziune este complex, de durată şi toate problemele nu se rezolvă toate problemele în doi sau trei ani, timp prea scurt, de când au început să lucreze managerii de caz în teritoriu”. De asemenea sunt minusuri la evaluare, inclusiv atitudinea de evaluare a copiilor, în mod deosebit a copiilor cu dizabilităţi intelectuale. Problemele cele mai mari managerii de caz le întâlnesc la adaptarea de material, la elaborarea şi implementarea unui Plan educaţional Individualizat (PEI), de asemenea persistă dificultăţi privind colaborarea cadrelor didactice, totodată se menţin minusuri la oferirea de servicii sociale. O altă problemă este adaptarea materiei curriculare pentru copiii care au o dizabilitate intelectuală. Potrivit participanţilor la şedinţă copiii care au unele probleme de compouvament, dificultăţi de învăţare sau unele probleme de deplasare se încadrează mult mai uşor în cerinţele curriculare.

În cadrul altei activităţi participanţii au discutat cu un jurist despre legislaţia în domeniul dizabilităţii. Documentele care au stat la baza activităţii sunt Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, Codul Educaţiei, Codul Muncii, cât şi alte documente ce ţin de legislaţia în domeniu.

La cea de-a XII-a întrunire lucravivă care are drept scop trecerea în revistă a acţiunilor întreprinse de managerii de caz, părinţi, cadrele didactice din diverse instituţii de învăţământ pentru facilitarea procesului de incluziune şcolară a persoanelor cu dizabilităţi în şcoala comună au participat reprezentanţii grădiniţelor, şcolilor, liceelor din Făleşti, Orhei, Străşeni, Varniţa, Criuleni, Sângerei, Floreşti, comuna Grătieşti, Durleşti.

Şedinţele trimestriale fac parte din proiectul Incluziunea şcolară a copiilor cu dizabilităţi în Republica Moldova 2006-2011, realizat de Centrul „Speranţa”, cu suportul financiar al Departamentului pentru Dezvoltare Internaţională(DFID) din Marea Britanie.

www.speranta.md