După părerea mea, Biblia este o filosofie (am fost indirect acuzată de un vizitator al blogului meu de faptul că văd așa această carte). Acuma îmi dau seama că e adevărat, că o văd într-adevăr ca o filosofie, care te pune (îți permite și nu interzice direct) să gândești, să gândești așa cum nicio altă carte nu te poate pune pe gânduri. Nu cred că acest lucru poate fi interpretat negativ de dată ce dincolo de filosofia asta: crezi în existența și importanța lui Dumnezeu.

Nu pot înțelege un lucru… dacă creștinii nu trebuie să vadă Biblia ca o filosofie, ci lege, atunci… nu trebui să gândească sau să aibă întrebări. Nu e pur și simplu suficient să crezi? Sau mai și contează să nu ai întrebări? Sau trebuie să crezi fără să gândești în ceea ce e scris în Biblie? Altfel spus, e mai important să crezi ce spune Biblia sau să crezi în Dumnezeu?

Răspunsul meu e că contează să crezi și să reflectezi. Pentru că în rai Biblie n-o să fie și nici dincolo de rai tot. Doar Dumnezeu va fi. Pentru că a nu citi Biblia nu văd a fi un păcat, iar a nu crede în Dumnezeu cred că e…