Bunicele noastre îşi vorbeau peste gard, noi fiind vecine cu blogurile – intrăm în casa virtuală a celelaltei

M-am bucurat să văd la Nata un text din care înţeleg că se pregăteşte să devină naşă – este una din marile mele revelaţii să văd suflete puternice plecate către suflete necăjite. Am pentru Nata Albot şi Ilinca Avram câteva sugestii, pe care dacă or să găsească de cuviinţă o să le aibă în vedere când vor duce la sfârşit un gând bun.

Naşele pentru copii din orfelinate. Înainte ca să fiu mamă, am vrut să fiu naşă – dar relaţia cu un copil din instituţie este f. dificilă, pentru că nefiindu-i tutore, nu poţi merge cu copilul la Gradina Zoologică, în parc etc. Nici măcar statutul de tutore nu-ţi dă dreptul să-i aduci varietăţi de alimente, iar jucăriile nu aparţin uni singur copil într-o instituţie. Şi oricum, copiilor fără familie nu jucăriile şi hainele le lipsesc în instituţie. Pruncii din instituţii sunt extrem de solicitaţi pentru înfiere de către familiile fără copii, mamele care aşteaptă 3, 5 sau 15 ani să aibă un copil au pentru el (a)casă, nume, naşe etc. Eu sunt tolerantă, dar am fost f. frustrată să aflu că copilul meu, pe care îl vizitam zi de zi, are o naşă. Acum sunt şi mai supărată pentru că ea nu se implică la fel de des şi cu suflet ca naşele pe care le-am ales eu (de fapt nu s-a arătat niciodată). Aici ajungem la confidenţialitatea la care au dreptul familiile care adoptă, nu sunt sigură că persoanele care înfiază copii îi vor cu tot cu naşe.

Eu aşi zice să vă luaţi sub aripile voastre puternice copii mai măricei. Copii care au un fel de familie, dar din caza deznădejdii şi lipsurilor pe care le îndură mamele lor (şi taţii, dacă nu au plecat de la ei) au un risc enorm să fie abandonaţi într-o instituţie. Împreună cu colegii şi prietenii noştri avem în anturaj câteva familii de genul acesta, pe care îi ajutăm cu alimente şi obiecte de primă necesitate, ducem copiii în locuri de agrement, tabere, îi aducem pentru o zi la Chişinău – la spectacole, cafenele, sărbători pentru copii etc. Iar cea mai mare bucurie este să ştim că ei au părinţi care îi iubesc şi îi apără de rele, pentru că se simt susţinuţi. Sunt copii care nu pot şi nu trebuie să rămân în familii (unde predomină violenţa, drogurile, alcoolul, desfrâul ş.a.). Dar sunt copii care îşi iubesc mama şi / sau tatăl şi ar fi minunat ca ei să rămână acasă, cu puţin ajutor din partea noastră.

În concluzie, sugestia mea este să …adoptaţi o familie cu copii şi să-i ajutaţi să rămână o familie. Vă mai spun că acest lucru este la fel de dificil ca să fii o naşă bună – adică este angajamentul în faţa Domnului să vegheaţi la rotunjirea unei personalităţi senine şi împlinite.

În cazul când decideţi să „adoptaţi” o familie pentru ca familia respectivă să nu-şi abandoneze copiii, vă putem transmite „dosarele noastre sociale” proaspăt schiţate în satele din R. Moldova.

Dacă cineva care citeşte aceste rânduri vrea să contribuie cu lucruri care nu-i mai folosesc, cadouri pe care le-a primit şi nu le găseşte rostul – daţi un semn şi vă putem oferi adrese unde veţi fi aşteptaţi cu bucurie, sau pachetele voastre vor fi distribuite de Coaliţia Voluntariat.

Pictură de Gabriel Isac, datorită Corinei Cepoi Gabriel va merge la Şcoala de Arte şi în acest an…

http://senin.ladyclub.md