Gânduri din America

Am ajuns la New York graţie colegilor mei din Consiliul Naţional de Participare (CNP). Majoritatea membrilor CNP au votat candidatura mea la solicitarea Guvernului R. Moldova de a recomanda o persoană în delegaţia oficială a ţării, pentru prezentarea voluntară a Moldovei la ECOSOC. Astfel că am avut prilejul să asist la prezentarea R. Moldova a Raportului cu privire la implementarea ODM, prin prisma egalităţii de gen şi abilitării femeilor. Procesul de pregătire a Raportului respectiv a luat start în noiembrie 2009 la iniţiativa Guvernului şi cu suportul Agenţiilor ONU. Proiectul Raportului a fost discutat pe parcurs cu reprezentanţi Guvernului, ai societăţii civile şi al organizaţiilor internaţionale. În cadrul dezbaterilor au ieşit la iveală problemele şi domeniile unde mai trebuie de îndreptat lucrurile şi a fost evaluat impactul reformelor şi politicilor naţionale selectate prin  prisma egalităţii de gen şi abilitării femeilor. Raportul final a ieşit bine,  cred că şi graţie câtorva femei care au lucrat la el, o să vă povestesc altădată despre profesionismul lor.

La ONU, în prima zi a ECOSOC, raportul R. Moldovei a fost cel mai apreciat graţie diplomaţiei oficialilor noştri şi interesului politic pentru mica noastră palmă de pământ. Ministrul de stat a făcut o trecere în revistă a felului în care au fost îndeplinite sau nu ODM în ţara noastră (doborând recordul la „concis şi rapid”). Remarcabile  două accente de diplomaţie ale ministrului Victor Bodiu:

1. A subliniat mai mult ce nu a reuşit ţara, decât ce s-a făcut, deşi indicatorii din „Raportul R. Moldova cu privire la realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului” erau cu preponderenţă buni. Modestia Ministrului moldovean de stat a fost apreciată de reprezentantul SUA, care a remarcat că sunt cazuri rare când la raportări ONU ale ţărilor oamenii de stat recunosc ce nu a reuşit să facă ţara lor.

2. Ministrul de stat a mai făcut un lucru rar întâlnit în raportările statelor – a transmis la final de raport salutari de la Prim-ministrul R. Moldova moderatoarei sesiunii. Doamna moderatoare, Helen Clark, Administrator PNUD, a părut plăcut surprinsă şi a mulţumit roşind puţin.

Prezentarea R. Moldova a fost una bună, deşi am avut impresia că Ministrul de stat, Victor Bodiu, şi Vice-ministrul Protecţiei Sociale, Vadim Pistrinciuc, nici nu au avut necesitatea să facă mare efort pentru a obţine aprecieri. În comentariile Simonei Mirela Miculescuu, Reprezentantul Permanent al României la ONU şi ale lui Rick Barton, Ambasadorul SUA la ECOSOC, precum şi ale Kaarinei Immonen, Rezidentul Coordonator ONU în R. Moldova s-a simţit un oftat de uşurare al comunităţii internaţionale că a trecut timpul comuniştilor şi 7 aprilie 2009. Chiar dacă nimeni nu a zis nimic oficial se pare că R. Moldova este o rană care îngrijorează prin capacitatea de extindere a afecţiunii. Rick Barton a remarcat îngrijorările SUA pentru Transnistria, problemă care este o miză a guvernării moldoveneşti în a atrage atenţia şi banii ONU în R. Moldova. 

În afară de R. Moldova la lucrările Segmentului înalt al sesiunii ordinare a Consiliului Economic şi Social ONU (ECOSOC) au mai făcut rapoarte 12 ţări. Reprezentanţii tuturor ţărilor au vorbit despre implementarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) prin prisma echităţii de gen. Între 28 iulie şi 2 iulie 2010, cât au durat raportările ECOSOC, nu am putut formula ce pot face pentru femeile din R. Moldova după această oportunitate de a mă afla la ONU. S-au întâmplat anumite lucruri în viaţa mea, plus că era prezentată prea multă şi complexă informaţie despre politicile sociale axate pe aspecte de gen în ţările prezente la ECOSOC. 

 Astăzi a fost prima zi de lucru în care nu a mai trebuit să merg la ONU, dar am reuşit să am o discuţie importantă cu cineva care simte pulsul instituţiei pentru R. Moldova. Am avut nevoie să aflu anumite detalii care ar putea fi interesante pentru cei care promovează egalitatea de şanse gender în R. Moldova şi am primit confirmarea că  Hillary Clinton, Secretar de stat în administraţia Obama a primit invitaţia Guvernului R. Moldova de a vizita ara noastră. Ei, bine, cred că organizaţiile de femei trebuie să urmeze exemplul Ministrului moldovean de stat şi să transmită salutări. Am avut astăzi o ocazie deosebită să abordez această ipoteză cu persoane care ştiu particularităţi de lobby la ONU şi am verificat ipoteza mea – Doamna Clinton este cea mai potrivită persoană, pentru cea mai potrivită perioadă, care trebuie să adreseze diplomat salutări politicienilor moldoveni, pentru ca ei să introducă 40 la sută femei în primele locuri din listele electorale. Dacă ONG de femei din R. Moldova reuşesc să o abordeze pe Hillary Clinton pentru cauza feministă (în sensul adecvat al cuvântului, cum zice Nata Albot) atunci politicienii bărbaţi care se vor în Guvernul de după alegeri vor ţine cont de unde vin credite nerambursabile de milioane dolari pentru R. Moldova.

Am revenit „acasă” în White Plains cu o mulţime de idei, întrebări, frământări. Am mers de vreo zece ori în salonul gazdei mele americane, Linda Locke, care (întâmplător sau nu) s-a dovedit a fi feministă şi are pe cămin şi pe masa de toaletă o mulţime de bibelouri, tablouri, fotografii, imagini etc. despre istoria femeilor de a obţine dreptul la vot şi, astfel, mai multă implicare în viaţa publică. Apoi m-am cufundat în lumina caldă a amurgului pe o bancă din grădina casei şi am stat la sfat cu Eleanor Roosevelt, Prima Doamnă a Statelor Unite din 1933 până în 1945, co-fondatoare a „Freedom House”, care a sprijinit formarea Organizaţiei Naţiunilor Unite. De multe ori am pus cartea pe bancă ca să reflect la ce a spus cândva această minunată femeie – Anna Eleanor Roosevelt – iată câteva gânduri inspirate din lectura scrierilor sale:  

“Câştigăm putere, curaj şi încredere din fiecare experienţă în care ne oprim să privim frica in faţă… trebuie să facem ceea ce credem că nu putem” (“ We gain strength, and courage, and confidence by each experience in which we really stop to look fear in the face… we must do that which we think we cannot”).

Toata saptamana trecuta la ONU s-a vorbit despre politici orientate spre femei şi ţările au adus dovezi că politicienii-femei ştiu să aplice mai bine politici sociale, să reducă corupţia, să crească calitatea vieţii în ţările lor. M-am gândit de zeci de ori că R. Moldova are nevoie de mai multe femei în funcţiile de decizie şi mi s-a părut imposibil de realizat în timpul apropiat. Apoi am citit gândurile doamnei Roosevelt şi am decis că trebuie să fac primul pas – o listă de oameni cu care aşi putea să vorbesc despre importanţa participării egale a femeilor la luarea deciziilor în Guvernul şi Parlamentul R. Moldova.

 “O femeie este ca un plic de ceai – nu poţi spune cât de puternică este până când o pui în apă fierbinte” (“A woman is like a tea bag – you can’t tell how strong she is until you put her in hot water”).

Am vorbit dimineaţă cu un prieten despre concluziile mele după asistarea prezentării Rapoartelor de îndeplinire a ODM prin prisma gender. Mi-a zis că nu avem femei pregătite să vină în politică şi mi-am amintit că în timpul când eram Preşedintele Reţelei ONG din Domeniul Social am spus acelaş lucru unei colege care promova implicarea femeilor în politică şi mai ales în Parlamentul R. Moldova. Atunci am auzit un argument neobişnuit: „Decât să avem 101 proşti în Parlament, mai bine să avem 60 de proşti şi 41 de proaste”. Am rămas cu gura căscată în acel moment, dar anume respectivul exemplu mă face să înţeleg peste ani că – da, femeile din R. Moldova sunt puţin pregătite să facă politică, aşa precum şi bărbaţii din Moldova sunt puţin pregătiţi pentru acest lucru. Echitatea gender în politică presupune dreptul şi necesitatea de a “pune femeile în apă fierbinte”, femeile trebuie să ajungă să creeze politic publice şi doar după aceasta să fie apreciată calitatea lor de oameni politici.

 “Adeseori deciziile au originea şi forma dată de organismele formate în întregime din bărbaţi, sau dominate de ei, astfel că orice de valoare au să ofere femeile este dat la o parte fără exprimare” (“Too often the great decisions are originated and given form in bodies made up wholly of men, or so completely dominated by them that whatever of special value women have to offer is shunted aside without expression”).

În ultimii ani am promovat câteva legi şi în procesul de lobby şi advocacy mi-am dat seama că femeile din politica moldovenească trebuie să fie cel puţin de trei ori mai deştepte şi mai consecvente decât majoritatea bărbaţilor din politică. Acest lucru trebuie schimbat şi noutatea bună este că mulţi bărbaţi ne pot ajuta să facem aceasta – începând cu bărbaţii din familia noastră şi terminând cu femeile şi bărbaţii din mass media. Jurnaliştii m-au ajutat cândva să mă fac auzită ca femeie (şi încă din ONG) unde bărbaţii din politică nu aveau urechi şi asta se merită de notat la şanse pentru femei.

“Lupta pentru drepturile femeilor este una de lunga durata si nimeni dintre noi nu trebuie să susţină ceva care subminează victoria” (“The battle for the individual rights of women is one of long standing and none of us should countenance anything which undermines it”).

Am auzit de multe ori că femeile care ajung să deţină un loc important în politică nu susţin alte femei să obţină acelaş lucru. Am urmărit în legislativul precedent cum Preşedinta Comisiei parlamentare pentru protecţie socială, sănătate şi familie critica politicile elaborate şi implementate de ministra  Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului. În actualul legislativ ex-preşedinta comisiei parlamentare a devenit ministră, iar ex-ministra a devenit deputată, ambele doamne sunt foarte bune în domeniul social, problema este că ele fac jocul bărbaţilor din partidele pe care le reprezintă şi critica continuă cu schimb de poziţii. Consider că Stela Mocan, consilier al Prim-ministrului R. Moldovei si reprezentanţii ONU în R. Moldova trebuie să revină neapărat la ideea extraordinară de a organiza evenimente comune pentru femeile lider din ţara noastră, mai ales pentru femeile din diferite partide politice.

“Uneori mă întreb dacă vom creşte vreodată în politica noastră şi vom spune lucruri clare, care înseamnă ceva, sau dacă vom continua mereu să utilizăm generalităţi la care oricine poate subscrie, şi care înseamnă foarte puţin” (“Sometimes I wonder if we shall ever grow up in our politics and say definite things which mean something, or whether we shall always go on using generalities to which everyone can subscribe, and which mean very little”).

Joi, 8 iulie 2010, ora 11:00, la Guvern va avea loc o conferinşă de presă pentru discutarea rezultatelor participării R. Moldova la şedinţa ECOSOC, ONU. Matilda Dimovska va vorbi din numele ONU la aceasta conferinţă de presă. Eu şi Daniela Terzi-Barbăroşie, Directoarea Centrului „Parteneriat pentru dezvoltare” nu vom fi în ţară la acea dată, dar dintre persoanele care au reprezentat societate civilă la ECOSOC va fi prezentă la conferinţa de presă Valentina Bodrug-Lungu, Preşedintă ONG „Gender-Centru” şi sper că va participa Ecaterina Mardarovici, vice-preşedintă a Consiliului Naţional de Participare şi Ana Revenco care face parte din acelaş consiliu, dar şi alte femei lideri de opine în R. Moldova. Am mare încredere că femeile din ONG vor vorbi despre ODM pe înţelesul oamenilor care nu cunosc limbajul şi specificul politicilor publice şi al organizaţiilor internaţionale. Ştiu că jurnaliştii vor întreba ce vom face “de mâine”, în context ODM, dar şi de realizare a potenţialului femeilor din ţara noastră şi trebuie să fim pregătite să ne asumăm lucruri concrete care ar duce la un nivel de creştere a calităţii vieţii femeilor (implicit a copiilor şi bărbaţilor noştri).

“Nimeni nu te poate face să te simţi inferior fără acordul tău” (“No one can make you feel inferior without your consent”).

CNP este o formă prin care Guvernul R. Moldova arată comunităţii internaţionale că ascultă de vocea societăţii civile, dar se întâmplă că transpare formalitatea prin care Guvernul ne invită la şedinţe.  Membrii CNP şi ai Consiliului National al  ONG din R. Moldova trebuie să-şi preţuiască timpul şi oportunităţile. Conferinţa de presă din 8 iulie 2010, la Guvernul R. Moldova trebuie să fie primul pas ferm şi prima activitate concretă care ar ajuta R. Moldova ca la următoarea raportare de îndeplinire a ODM să spună cu mândrie că ţara are nu mai puţin de 40 la sută din femei în funcţii de decizie şi cum acest fapt a influenţat pozitiv politicile sociale ale Moldovei.

“Minţile mari discută idei, minţile medii discută evenimente, minţile mici discută persoane” (“Great minds discuss ideas; average minds discuss events; small minds discuss people”).

Am asistat, împreună cu Alina Radu de la „Ziarul de Gardă” şi Ala Skvorţova de la DFID la o discuţie a femeilor dintr-un partid despre …ciorapii unei femei din alt partid. Pe de altă parte am văzut de atâtea ori cum se exprimă bărbaţii din politică unul despre altul. Eu mizez pe minţi mari în promovarea femeilor. Am mare respect pentru anumite femei din politica moldovenească şi mizez pe susţinerea Stellei Jantuan, a Valentinei Buliga şi a Lilianei Palihovici, a Corinei Fusu şi a Valentinei Stratan, a Oxanei Domente şi a Galinei Balmoş, a Lorettei Handrabura şi a Svetalnei Chifa. Sesizaţi că lista nu e mică şi aş mai avea nume de adăugat? Cu Liliana Palihovici chiar am discutat la această temă şi ştiu că ar fi deschisă să promoveze femei în interiorul partidului pe care îl reprezintă. Sunt convinsă că Marian Lupu şi Mihai Ghimpu ar fi de asemenea deschişi să asculte argumente ca să includă mai multe femei în listele lor electorale, ştiu că este nevoie doar de găsit femei curajoase să se implice în conducerea ţării.

“Fa ceea ce simţi in inima ta că este drept – pentru că oricum vei fi criticat. Vei fi osândit dacă faci, şi osândit dacă nu faci” (“Do what you feel in your heart to be right – for you’ll be criticized anyway. You’ll be damned if you do, and damned if you don’t”).

Un foarte bun prieten al meu, care a făcut o carieră fulminantă la Brussel, mi-a zis că dacă decid să intru în politică va co-finanţa campania mea electorală şi va reveni în ţară să lucreze voluntar pentru campania mea cel puţin timp pentru o lună. Când am spus despre asta altor ex-colegi din TDV am avut surpriza să aflu că aceasta ar face pentru mine mai multă lume. În următoarea campanie am să le cer ajutorul, pentru că eu nu sunt interesată să fac politică am să rog prietenii mei şi lumea cu care comunic prin intermediul new media – Facebook, blog personal etc. – să oferim voturile noastre pentru partidele care vor avea cel mai mare număr de femei pe primele locuri ale listelor electorale. Mi-ar place ca UNIFEM (organizaţie pentru promovarea drepturilor femeii la nivel ONU, care a plătit pentru deplasarea mea la ONU) să preia această ideie şi să o promoveze, cel puţin, la nivel regional.

“Nu puteţi să vă mişcaţi atât de repede încât să schimbaţi obiceiurile mai repede decât oamenii pot accepta. Aceasta nu inseamnă să nu faceţi nimic, ci înseamnă să faceţi tot, punând actiivtăţile în ordine prioritară pe lista lucrurilor care trebuie îndeplinite” (“You can’t move so fast that you try to change the mores faster than people can accept it. That doesn’t mean you do nothing, but it means that you do the things that need to be done according to priority”). 

Acesta este ultimul citat preluat astăzi de la Eleanor Roosevelt şi primul lucru pe care am simţit că trebuie să-l fac în această săptămână, dacă vi s-a părut important ce am scris atunci ne vedem la un ceai când mă re-întorc la Chişnău şi punem ţara la cale.

Imagini preluate de pe site-uri ale ONU şi Wikimedia.

Posted: 2010-07-05 14:49:17