[Azi.md] Conformismul versus civismul în societatea moldovenească

Mediul socio-psihologic din Moldova, dominat de închiderea, subordonarea şi compromiterea relaţiilor dintre guvernaţi şi guvernanţi, a devenit unul introvertit, puternic inhibat şi neutru.

Nici activitatea reţelelor locale ale organizaţiilor neguvernamentale şi nici cea a agenţilor informaţionali nu au rezultat cu debarasarea moldovenilor de fatalismul comunist. Impactul minor al acestor elemente comunitare asupra manifestărilor comportamentale şi ideatice oglindeşte, de fapt, gradul de decădere şi anacronismul sistemului per ansamblu. Toate aceste aspecte au caracterizat pe deplin primul scrutin electoral din 2009, soldat cu încălcările în masă a libertăţilor fundamentale ale omului şi instaurarea unei crize politice longevive.  Diagnosticarea civismului moldovenesc din acel interval de timp denotă politizarea adâncă a celor mai importante sfere ale vieţii statului: administraţia publică locală, educaţia, economia, religia etc.

Acest context a avut implicaţii şi asupra proceselor civice din ţară, puternic penetrate de paternalism, reticenţă fie indiferenţă cetăţenească. În consecinţă a fost posibilă perpetuarea şi extinderea conformismului în cadrul societăţii moldoveneşti, ceea ce a favorizat o manipulare mai facilă a opiniei publice de către conducerea comunistă şi „sateliţii” săi (sursele mediatice loiale sau controlate de formaţiunea comunistă, instituţia bisericii majoritare, partidele politice „partenere” etc.). În paralel cu evoluţia depresivă a dispoziţiei majorităţii populaţiei moldovene, încurajaţi de formaţiunile anti-comuniste, cetăţenii R. Moldova din străinătate au reuşit să suscite atenţia publicului de acasă faţă de alegerile parlamentare. Datorită ataşamentelor sentimentale, dar şi a interdependenţei financiare strânse existente între migranţii moldoveni şi consumatorii direcţi de remitenţe s-a produs un transfer de receptivitate/iniţiativă/civism către ceilalţi cetăţeni. Impulsul pentru luare de atitudine şi de iniţiativă a fost asigurat şi pe calea tineretului moldovean conştient, activ, dar rareori nepolitizat, care indiferent de apartenenţa etnică sau limba vorbită şi-a exprimat nemulţumirea faţă de abuzurile comise de regimul comunist în timpul procesului electoral, dar şi pe parcursul anilor anteriori. Conexiunile puternice dintre numeroase segmente de tineret şi spaţiul educaţional-cultural românesc a jucat rolul de amplificator al amplelor proteste anti-guvernamentale. Preluarea mesajelor lor de către concetăţenii aflaţi la studii în Occident a extins arealul manifestaţiilor departe de frontierele naţionale, prin intermediul platformelor virtuale de socializare sau în mod tradiţional – sub formă de pichetări în locuri publice.

Chiar dacă aceste iniţiative au condus la schimbarea clasei politice, rezultatul reprezintă în realitate doar începutul unor transformări radicale în modul de gândire şi de comportament al cetăţenilor moldoveni, cu sau fără revendicarea unor perspective politice clare de integrare europeană. Relaxarea majorităţii societăţii observată după abandonarea puterii de către comunişti are un caracter periculos, deoarece nu este tratată drept un câştig major al elementelor democratice asupra forţelor autoritare. Iar forţele liberal-democrate nu sunt suficient de capabile să neutralizeze definitiv „maşinăria” de propagandă, alimentată şi protejată de comunişti. Totodată, atitudinea binevoitoare a majorităţii populaţiei faţă de Alianţa pentru Integrarea Europeană este la limită de a se transforma în opusul. De aceea, devine imperioasă materializarea eficientă şi curând a iniţiativelor individuale sau a celor lansate de liberal-democraţi împreună cu partenerii lor internaţionali, în special de origine europeană.

Totuşi, satisfacţia de natură iluzorie, legată de slăbirea aparentă a poziţiei Partidului Comuniştilor din Moldova, se ciocneşte cu frustrarea cotidiană reală a cetăţenilor afectaţi de criza economică şi consecinţele guvernării defectuoase a comuniştilor. Iar distanţarea societăţii moldovene de actul de guvernare (prin cultivarea unor surse mass-media dependente şi obediente, inocularea unor informaţii false în opinia publică etc.), la fel ca şi implementarea nechibzuită a reformelor preconizate, vor contribui în continuare la menţinerea unui stil de viaţă conformist-paternalist în rândul moldovenilor.

Devierea de la principiile democratice de interacţiune dintre noua guvernare şi comunitate în general, va permite concreşterea şi mai evidentă a mentalităţii conformiste impregnată în caracterul post-sovietic al multor moldoveni şi în acţiunile lor de ordin civic. În practică, acest fenomen poate fi sesizat în cazul protestelor pensionarilor de la Chişinău faţă de majorările tarifelor la călătoriile în transportul public şi anularea călătoriile în bază de legitimaţie.

Articolul integral poate fi accesat aici