Lucia Aprodu - Work less, play more, learn English

Pentru cei care nu te cunosc, cine ești și cu ce te-ai ocupat în ultmii 10 ani?

Buna, sînt Lucia Aprodu. În ultimii 10 ani am absolvit o facultate, ştiinţe politice, m-am apucat de un master, care era–o zic cu mîna pe inimă–de rîsul găinilor, aşa că am renunţat. Am muncit sub paravanul mai multor instituţii cu nume importante de media, neguvernamentale, guvernamentale şi străine. S-o dau cu numele? Dau cîteva: BBC monitoring, ambasada americană, parlament, guvern, NDI. Am avut parte de multe revelaţii, de discuţii interesante, de oameni de toate felurile. Am învăţat de la toţi, deşi politicul/publicul începuse să plictisească în ultimii ani. Acum încerc o profesie nouă, deci nu mă plictisesc. Învăţ televiziune.

Cît de importante au fost studiile și instruirile ce au urmat pentru formarea ta ca profesionist?

Hm, depinde. Am ales facultatea dintr-un avînt romantic. În primăvara lui 1995, cînd se întîmpla la Chişinău o mare mişcare studenţească (aşa înţelegeam eu atunci evenimentele), am scos, elevă într-a 10-a fiind, şcoala la protest, şi acolo am cunoscut nişte flăcăi de treabă de la facultatea de istorie. Mă gîndeam atunci să merg la drept, iar noii mei prieteni aveau un fel de concurenţă cu facultatea juridică şi m-au convins că nu e cazul. În cel mai rău caz, să dai la ştiinţe politice, mi-au spus ei, o facultate care urma să se deschidă în toamna lui 1995. Am mers, în 1996, şi n-am regretat niciodată.  

Restul trainingurilor au fost parte obişnuită din dezvoltarea profesională sau curiozitate intelectuală de-a mea. O oportunitate de a extinde orizonturile şi de a călători puţin. :-)

Ai lucrat în diverse domenii, de la societate civilă, la consultant politic. Unde ți-a plăcut și de unde ai avut de invățat cel mai mult?

Şi aici depinde. În ultimii ani de facultate traduceam română-engleză pentru delegaţii străine, şi aveam mai mulţi bani decît făcea, în jumătate de an, un amic lector universitar. Eram tare, frate! Cît am lucrat pentru BBCM la Tiraspol, am făcut şcoală de viaţă, aruncată singură, într-un oraş străin, îngheţat parcă în timp, cu o cultură urbană străină. La americani am cunoscut îndeaproape clasa politică moldovenească. La parlament am înţeles cît de puţin cunoşteam această clasă fiind la ambasadă. Şi tot aşa. :-)

Cînd au vrut muşchii mei libertate, am fost consultant, angajat pe termen scurt şi mediu.

O chestie însă am învăţat-o pentru totdeauna. A-ţi servi ţara e muncă specifică, e poate cea mai dificilă muncă. Cine nu a făcut-o, nu a încercat să o practice onest, nu are de unde şti - şi nu poate judeca. Dacă vrei, pot dezvolta această idee.

Spune-mi o carte care ți-a plăcut. Poate dai și niște idei de bază din ea.

Întîi era Idiot şi Besî de Dostoevski, Lezvie Britvî de Efremov. Pe urmă au venit antiutopiile, mai multe, şi Marquez. “Ape and Essence” de Huxley, mmm. Pe urmă tot felul de francezi, americani. Realismul mitologic al hispanicilor. Nici nu ştiu de unde să încep. Miller, Asturias, Bukowski. Poezie! Ia vezi aici. Merită mulţi - timp să ai.

Acuma, ref. la întrebarea ta, depinde în ce dispoziţie m-ai prins. Am chef să povestesc despre o jurnalistă rusă, Evghenia Pişcikova, care scrie foarte mustos despre cultura noastră, despre modul nostru de a trăi. Despre şerveţele croşetate aşezate pe televizor şi frigiderul pe post de totem în apartamentele sovietice, despre nunţi şi şube, despre educaţie şi familie. (Da, da, ştiu că tu nu eşti aşa - nici eu :-P) Iată linkul. (Nu vă vine să credeţi? Aceeaşi estetică se vede şi în “A fost sau n-a fost”, filmat la Vaslui.)

Sau splendidul Malcolm Gladwell, pe care l-am descoperit, întîmplător, în The New Yorker.
Sau Linor Goralik. Cum scrie ea texte scurte, nu mai scrie nimeni.
Vasile Ernu!

Ca să recapitulez: nu ştiu dacă pot răspunde la întrebare. :-) Fă un interviu cu Madrizen sau Ceziceu - probabil vor fi mai coerenţi decît mine.

Ce crezi că s-a întîmplat pe 6 și 7 aprilie, crezi că a existat un scenariu, un organizator sau nu?

Tu erai în acel grup de tineri pe 6, nu? Voi nu veţi fi avut parcă niciun “scenariu”. Restul e altă treabă. Scuză-mă, mă abţin.

Care după părerea ta sunt cei mai inteligenţi politicieni moldoveni?

Am o întrebare de precizare: care-i mai inteligent, Timoşenko sau Ianukovici, Băsescu sau Geoană?

Sînt destui, pe toate gusturile. Mai ales că fiecare înţelege inteligenţa după cum îl duce capul. Bag mîna-n foc că vei primi răspunsuri diferite la întrebarea asta la Dubăsari, în Palanca, în Ialoveni sau la Coloniţa. Eu cred că inteligenţi sînt acei capabili să împace mai bine decît alţii lupul, capra şi varza. În Moldova asta înseamnă identitate, factor uman şi interes naţional.

De curînd, te-ai lansat într-un proiect ambiţios, un nou post de televiziune în Moldova. Care sunt impresiile tale despre investiţiile recente în mass-media şi la ce ne putem aştepta de noile televiziuni de ştiri?

E minunat că explodează piaţa media! Sper că acest lucru va marca trecerea în spaţiul public a mai multor chestiuni. Va exista discuţie pentru orice eveniment important, anonimii de ieri vor deveni oameni cu opinii, vor învăţa să vorbească (ceea ce nu e uşor, o ştiu din proprie experienţă). Probabil nu vom putea ocoli meteahna unei uşoare tabloidizări a evenimentelor - de ce n-am discuta coafura premierului dacă se tot rumegă istoria cu flacăra violetă în România sau valabilitatea certificatului de naştere al lui Obama în America? În schimb ceea ce făcea pînă ieri obiectul zvonurilor sau al unor înţelegeri de coridor va deveni temă de discuţii publice. De întrebări legimite, mari şi mici şi, eventual, răspunsuri.:-) Ce e cu Vartic la MoldATSA? Ce terenuri cedăm vecinilor şi ce primim în loc? Care e costul pachetului de liberalizare a economiei din 2007? Cît ne costă relaţiile cu FMI şi ce alternative avem? De ce nu mai cumpărăm electricitate de la ucraineni? Cine şi cum gestionează împrumuturile de la FMI şi alţi bani veniţi din exterior? Cum se fac achiziiţiile publice? Ce se mai face pe piaţa tutunului? Cum se calculează tarifele - încă o dată, desfăşurat? Ce au păţit Muşucii? Ce firme arendează la Ipteh? Ş.a.m.d.

Acuma să-mi dau şi eu cu părerea. Ca să funcţioneze acest mecanism, trebuie ca oamenii antrenaţi în media să nu fie lenoşi şi creduli.
Obiectivitatea fiecărui jurnalist e supraestimată, pentru că fiecare înţelege interesul public cum ştie. Realitatea arată că cei mai tari jurnalişti din această ţară sînt jurnaliştii de opinie şi cu opinii. Cu opinii diferite. De aceea contează ca ei cu toţii să-şi poată face treaba, să aibă unde o face, să poată fi auziţi. Alături de toţi ceilalţi: specialişti, comentatori, politicieni. Televiziunile de ştiri ar putea oferi această platformă.

Cu cît mai mult se va discuta pe faţă în contradictoriu, cu atît mai mici şansele ca relaţiile informale, de culoar, care înfloresc ca mucegaiul în patria cumetrilor, să ia locul gîndirii proprii. Cu atît mai mari şansele ca actorii să-şi joace rolurile corect.

Despre jurnalism onest a scris Gladwell mai bine decît mine aici. Apăsaţi, nu vă ruşinaţi. :-)

Deseori am auzit că Moldova nu are elite. Tu ce crezi, care sunt elitele noastre şi de ce avem nevoie pentru identificarea noilor elite?

Ba are, evident. Fiecare sat are elitele lui, oameni cu viziune: primarul şi consilierii (selsovetul, carevasăzică), directorul şcolii, fostul preşedinte de colhoz, acum deputat, businessman cu tarabe la piaţă sau şef al asociaţiei de fermieri, scriitorul originar din acel sat. Darmite o ţară întreagă!

Cum să-i identifici? Probabil susţinînd talentele, că pe urmă elitele se identifică ele şi singure, potrivit cu moda timpului. Secretul constă în a putea convinge talentele să vrea să devină elite aici, în această ţară. Zicea bine Vitalie Cojocari pe blogul lui: moldovenii sînt flămînzi de ei înşişi, dornici de produs autohton. Vezi, de exemplu, Pavel Turcu sau ChişTV.

Dacă ar fi să oferi un sfat, unui elev care anul ăsta absolvşte liceul, care ar fi acesta?

Work less, play more, learn English (then Chinese).

Așa voi face. Mersi pentru acest interviu oferit în exclusivitate :)

PS: Voi anunța ulterior pe twitter ora exactă, cînd voi plasa doar pentru 30 min, încă o poză (poate două) cu Lucia la acest material. Stay tuned!