Sunt un animal! (Istoria unei obsesii)

3 ani in urma cam pe vremea asta mi s-a intâmplat o minune. E februarie, dar era cald şi chiar apăruse un soare plin de viaţă de inspirase in toţi speranţe. In timp ce eu scriam ceva prostii pe net , cu stupoare văd o buburuză pe tastatură. O vietate de vară  apărută în mijloc de iarnă?! Ignora orice tentativă de a mea de a scrie ceva şi se dădea la degetele mele. Aşa că am luat-o în mâini şi m-am jucat cu ea un pic şi apoi, precum fac intotdeauna, am pornit spre fereastră.  Fiecare buburuză găsită vara nu o duceam afară, ci o lăsam pe plantele de cameră în speranţă că vor curaţi florile de oarecare paraziţi şi vor rămâne şi ele sătule. Aşa vroiam să fac şi acum. Pun buburuza la umflat burtica şi îmi zic să privesc pe fereastră vremea minunată… Dar nu am reuşit să văd nimic căci am rămas uluită de cele văzute…

Toată fereastra era plină de buburuze!!!! Umblau de ici colo, mai cădeau, se pupau şi pe pereţi nimerea… aşa ajunsese şi una la mine pe tastatură. Se pare că buburuzelor le-a plăcut atât de mult la mine  că au şi făcut nuntă şi copii au făcut şi la horă de zi frumoasă au ieşit… Am inceput să număr câte sunt şi m-am oprit la 200 buburuze că mă săturasem deja! Sute de buburuze în casa mea şi încă iarna??? Minune

Aşa că iarnă de iarnă am oaspeţi, mai puţini ca prima dată, dar oricum îi iubesc mult. Intre timp am citit că buburuzele sunt talismanul leilor, zodia mea, şi conform tradiţiei moldovenesti, buburuza e de noroc. Se mai miră cineva de obsesia mea cu buburuzele? Aşa că sunt un animal, dar unul dragut, sunt o buburuza!