Oamenii şi Gay-ii. Ce ştim noi?

Răsfoiam site-urile la diferite ziare din România şi am dat de 1 articol foarte interesant.

Are conotaţie sexuală. O conotaţie serioasă şi dureroasă pentru societate.

„Henri Paul: Trebuie să discutăm despre homosexualitate”.

Ce ne demonstrează acest interviu?

Lumea în occident nu e preocupată de geopolitică, de geotuburi, de geOnomastici şi geoTusofşi(c). Ei încearcă prin diferite modalităţi să aplaneze conflictele din societate sau măcar să facă aşa ca ele să diminueze ca intensitate.

La noi însă, totul este invers: Preoţii îi zombează pe toţi că gay-ii sunt creaţii de-ale lui Satana; că ei sunt nişte oameni bolnavi psihic ce trebuiesc izolaţi şi mai că nu trimişi în lagăre de concentrare la exterminare;

Părinţii îşi “dresează” copiii să se-arunce cu vorbe murdare în cei care nu sunt “normali”; să bată, să discrimineze;
Poliţia nu intervine în cazurile care necesită abordare mai specială( mă refer la prima paradă a gay-ilor din 2007, cînd au venit Legionarii moldoveni şi au aruncat cu ouă în reprezentanţii minorităţilor sexuale). Ba mai mult, aceştia au şi aplaudat cînd victimele au plecat aproape în lacrimi.

Şi mai spunea cineva că trăim în sec. XXI. Băi oameni buni, parcă tot trăim în anii holocaustului şi a gulag-urilor staliniste.

Dac-ar fi să mă conduc după articolul menţionat mai sus, atunci aproape toată Eur(J)opa de Est se confruntă cu problema aceasta.

Ce-i de făcut?Să le dăm foc oamenilor ăstora?

Care este adevărata esenţă a acestui disconfort social?

Henri Paul vine o o idee foarte bună:
“Nu este vorba doar despre parlament, nu veţi găsi drepturile minorităţilor sexuale nici pe agenda guvernului, deşi România şi-a luat nişte angajamente la nivel diplomatic internaţional. Se pare că în societatea românească această chestiune este încă tabu.

Există multe motive, nu sunt sociolog sau psihoterapeut, doar un observator al realităţii. Nu am o explicaţie, poate tradiţiile, poate influenţa fostului regim comunist care învăluia chestiunile sexuale în secret. Poate e vorba şi despre lipsa de comunicare dintre români. Toţi sunt secretoşi în privinţa vieţii sexuale, a vieţii private şi nu comunică cu ceilalţi.”

Mulţi dintre voi ar spune: lasă-i să facă sexul lor oriunde, numai să nu-l “propage” în stradă.

Bun, de-acord. Dar tu ce faci? Nu te săruţi tu în stradă cu prietena? Nu îl ţii de mînă şi îi stai în braţe în parc?

Care e atunci problema cu ei? Libertatea unui individ se termină acolo unde se începe al altuia. Cam aşa spune Dreptul, ca ştiinţă.

Sau e vorba de credinţa religioasă?

Maaamă dragă: Iisus nu pentru asta a murit pe cruce.

Aha, da’ ştie cineva pentru ce anume a murit el, în afară de ” pentru a ne ierta păcatele”.

Pe atunci, după cîte ţin eu minte, nu era păcat şi nici ruşine să fii homosexual. Toată aristocraţia era astfel.

La fel se poate aduce contraargumentul că mai întîi Bărbatul era singur. Şi ce făcea el, mă rog? Scuipa în nori şi aştepta să-i cadă înapoi? Sau incestul. Conform Bibliei, oamenii s-au născut de la urmaşii lui Adam şi Eva. Şi ăia nu s-au tot reprodus între ei, fraţi şi surori?

Nu e problema mea ce argumete aduci în favoarea sau defavoarea homosexualilor.

Înainte eram şi eu împotriva lor, îi consideram mutaţi moral. Acum, cînd mi-a mai venit mintea la cap, m-aş bucura să am un prieten gay. Nu de alta, dar oamenii ăştia ştiu să se susţină între ei. Acolo este o unitate aproape perfectă; acolo este o solidaritate foarte strînsă şi eficientă. Cine şi ce n-ar spune, da’ tot gay-ii sunt mai puternici decît noi. De ce? Pentru că ei pe noi ne acceptă şi nerespectă, dar noi îi renegăm şi îi discriminăm. Toleranţa, spunea Iisus, va salva lumea.