Cum să NU investim în Moldova?

La ultima ședință a Clubului de Discuţii Economice ASEM (CDE) l-am avut ca invitat pe domnul Dinu Armaşu, director executiv al Asociaţiei Investitorilor Străini (Foreign Investors Association – FIA[1]). S-a discutat în special pe marginea propunerilor înaintate de către FIA Guvernului şi despre lipsa de reacţie a autorităţilor la aceste iniţiative.

Pentru început, câteva cuvinte despre domnul Armaşu, care este foarte dimplomatic, dar şi foarte pragmatic, lucru pe care eu nu pot să nu-l apreciez. În ciuda diplomaţiei sale (Apolitic, vă rog!), pragmatismul şi-a spus cuvântul destul de clar. Din păcate, cea mai poetică afirmare pe care am remarcat-o în timpul discuţiei nu o voi reproduce aici, pentru că nu-mi permit să abuzez de bunăvoinţa dumnealui de a fi atât de deschis cu noi. Deşi, vai, cât de bine sumarizează toată situaţia privind investiţiile străine directe în Moldova. Unde mai pui că ar fi şi un titlu perfect…

Care este sinonimul cuvântului „piedică”?

Ce discuţie poţi duce despre investiţiile străine directe în Moldova fără a menţiona problemele cu care se confruntă investitorii interesaţi să deschidă afaceri aici, precum şi prognozele pentru anii viitori? Ştiu că sunteţi curioşi să aflaţi şi ce în domenii este bine de investit, iată de ce voi lăsa acest subiect pentru mai târziu. Acum să discutăm despre probleme. Ele sunt multe şi au implicaţii foarte serioase. Înainte de a enumera câteva dintre cele mai mari piedici întâlnite de investitori la noi, să analizăm mai detaliat una din ele pentru a ne creea o imagine clară a ceea ce găseşte un investitor străin în Moldova.

Spre exemplu, ştiaţi că un cetăţean străin nu poate cumpăra terenuri în Moldova? Eu nu ştiam. Acum vom şti. Dar să preusupunem că eşti investitor străin şi reuşeşti să cumperi „pe alte căi” terenuri cu destinaţie agricolă, în mod absolut legal, şi îţi doreşti să construieşti o fabrică pe acest teren. Ai dreptul? Nu, deoarece schimbarea destinaţiei terenurilor agricole este prerogativa Guvernului. Astfel GEOX, care urma să deschidă o fabrică în Moldova a aşteptat 2 ani pentru a primi permisiunea să construiască (Birocraţia noastră cea de toate zilele…). Procesul a fost tărăgănat şi firma a decis să construiască fabrica în Belorus (în Belorus!). Am pierdut 2000 de locuri de muncă doar în acest caz. Atâta timp cât astfel de decizii nu se iau mai rapid sau nu se creează modalităţi de a rezolva așa gen de situaţii, economia va continua să sufere.

Să vedem ce alte lucruri împiedică investitorii să desfăşoare o activitate normală în Moldova:

1. Prevederile legislative curente se contrazic.
2. Sistemul judiciar este corupt.
3. Statul oferă beneficii numai anumitor firme.
4. Acţiunile anti-concurenţă nu pot fi detectate şi monitorizate.
5. Economia tenebră. Există.
6. Infrastructura este slab dezvoltată.
   Anumite certificate se dublează.
7. Cadrul fiscal nu este corect: nu este posibil a cere restituirea TVA pentru investiţiile efectuate în Chişinău şi Bălţi, la fel ca şi pentru achiziţia mijloacelor de transport şi imobilelor.
8. Există bariere administrative ce au dus la monopolizarea comerţului (import – export).
9. Este un dezechilbru total între cererea de fărţă de muncă pe piaţă şi calificările oferite de stat.

Acestea sunt doar unele bariere pe care le întâlnesc investitorii străini. Mai sunt câteva zeci în Cartea Albă (http://www.fia.md/index.php?Itemid=27) şi sute în realitate.

Abordare permisivă

Un subiect care merită tratat aparte este faptul că în mâinile autorităţilor se află excesiv de multă putere. Abordarea permisivă frânează sosirea investiţiilor străine directe, dar şi a economiei în general. Tot ce nu este permis este interzis. Spre exemplu, vrei să construieşti biciclete. Deşi nu înclaci vre-o lege, problema e că nu vei respecta niciuna. Aşa că biciclete nu vei putea construi, din cauză că nu vei găsi niciun standard care să reglementeze această activitate. Îmi pare foarte rău domnule Investitor, va trebui să găseşti altă ţară pentru a construi bicilete, sau orice ce nu are standarde stabilite în Moldova.

În ce investim?

„Un domeniu în care am putea atrage investiţiile străine directe sunt serviciile, deoarece potenţialul uman este ridicat…”

Asta aşteptaţi să auziţi? Eu asta aş fi aşteptat. Dar nu e cazul. De fapt întrebarea „În ce să investim?” are un singur răspuns: „În orice”. Şi dacă ar fi să-l citez pe domnul Armaşu: „În orice, cu cap!”. Nu există domenii magice în care banii se vor înmulţi ca prin minune, nici la noi, nici în altă parte, şi orice investitor care se respectă ştie asta. Speculaţiile nu intră în calcul, ok? Cel mai inteligent lucru care trebuie făcut este un studiu de fezabilitate pentru a determina exact valoarea ideii, dar mulţi invesitori preferă sa omită acest pas. Apoi apar probleme, pe care mulţi le pun pe seama statului, pieţei, forţei de muncă etc. când de fapt greşeala le aparţine în totalitate.

Ca mic punct de orientare, un investitor care nu are nici cea mai mică idee în ce ar dori să investească, trebuie să ţină cont de fatul că societatea moldovenească este orientată spre consum. Comercializarea produselor şi serviciilor, darea în areandă a spaţiilor comerciale sunt unele activităţi pe care ar putea să le ia în calcul.

“Nu sunt prea optimist”

Prognoze, domnul Armaşu? „Nu sunt prea optimist”.  Incapacitatea Guvernului de a lua măsurile necesare este primul motiv pentru care lucrurile nu se vor schimba prea rapid. „Apolitic, vă rog!” Incapacitatea oricărui Guvern de a lua măsurile necesare. Aleşii noştri cu greu reuşesc să treacă peste luptele care apar atunci când un partid sau altul vine cu o propunere şi ceilalţi o resping doar fiindcă este din „partea cealaltă”. Lucrurile se mişcă în direcţia pozitivă, dar prea încet pentru a vedea un flux important de investiţii în anii următori.

Cum NU atragem investiţiile străine directe în Moldova

„Nu poţi discuta despre modele de atragere a investiţiilor dacă nu ai infrastructură.” Nu putem adopta astfel de modele atâta timp cât infrastructura este aşa cum este. Tot ce putem face este să luăm măsuri de ordin juridic, administrativ şi social pentru a creea condiţii mai potrivite investiţiilor străine directe. Trebuie să înlăturăm unele bariere pentru a determina investitorii să se gândească serios la noi, abia apoi vom putea discuta despre „modele” de atragere a investiţiilor.

„Cel mai mare atu pe care îl are Moldova este faptul că este o ţară în curs de dezvoltare.” Potenţialul ei este mare, deoarece este mult spaţiu pentru a creşte, lucru care poate seduce investitorii mai mult decât careva modele propuse de guvern. Cu o singură condiţie: nu mai faceţi promisiuni deşarte, domnilor guvernanţi! Deşi nu vă stă în fire, transpuneţi-le în realitate. Atunci când spuneţi că veţi lua anumite măsuri, treceţi imediat la treabă şi realizaţi ceea ce aţi promis. Ca orice lucru nou, va fi mai greu la început. Dar când investitorii vor începe să sosească, toţi vom avea de câştigat.

Anastasia IONAȘ

http://clubeconomic.wordpress.com/