E vremea colindelor…

În multitudinea concepțiilor care pretind a se prezenta ca corecte și ”anti-corecte” (cine nu e cu noi e împotriva noastră) a nimenit și una dintre cele mai frumoase sărbători… cel puțin una dintre cele mai importante. Iar dincolo de toată murdăria politicului și religiei care se impun… rămîn, totuși, datini reprezentative pentru noi…

Colindele… Cînd eram mică, sărbătoarea nașterii lui Isus Hristos era asociată anume cu colindatul vecinilor de la bunica mea, la țară… Mai mari emoții nu erau. Mergeam pe la case împreună cu fratele meu (cu doi ani mai mic). Cîteodată realizam că nici nu prea cunoaștem bine cuvintele colindelor… Le prindeam din fugă de la bunica, care spera și, probabil, încă mai speră că noi o să le ținem minte… o să le ducem mai departe… că nu vom uita…

A doua zi după Crăciun bunica afla că, defapt, colindătorii (noi) am vestit nașterea Domnului nu doar vecinilor… Mergeam uneori pe la oameni străini (relativ străini, pentru că la sate toți sunt vecini… și pînă la urmă rude).

Îmi amintesc cu zîmbetul pe buze de acele clipe și-mi dau seama că acuma e prima dată cînd realizez că mi-e dor să înghețe nasul, ca a unui adevărat copil, care, chiar dacă nu știe ce înseamnă pînă la urmă Crăciunul, cum și cînd corect el trebuie sărbătorit: atunci o făceam cu sinceritate și rușine…

Bunica ne povestea că, atunci cînd ea era mică, Crăciunul era o sărbătoare cu adevărat deosebită, pentru că atunci părinții se mai îndurau să cumpere hăinuțe și încălțăminte noi copiilor. Iar aceștia din urmă, la rîndul lor, mergeau cu o speranță nebună cu colindatul din zori de zi, nu pentru ca să strîngă bani, ci… nuci, mere… Și pare chiar o poveste să crezi în existența acestor adevăruri care-au fost să fie cîteva decenii în urmă.

Cînd mai îndrăznesc să meargă copiii mici în fața persoanelor pe care nu le prea cunosc să le cînte un cîntec? Cînd bat copiii la ușile străinilor și acestea li se deschid?… Probabil, acuma aceste cuvinte sună prea ireal, pentru că multe se schimbă și astăzi nu cred ca mai există mulți copii care să mai îndruge colinde pe la ferestre…

Dar, cine știe… poate că mîine… chiar de dimineață…

Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Căci gheața se-ntinde
Asemeni oglinzilor
Și tremură brazii
Mișcând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.

Se bucur copiii,
Copiii și fetele,
De dragul Mariei
Își piaptănă pletele.
De dragul Mariei
Ș-a Mântuitorului
Lucește pe ceruri
O stea călătorului.