Femeia dintre două interviuri

Astăzi am primit o listă de întrebări ingenios formulate pentru un interviu on-line despre femeia Antoniţa Fonari. Îmi fac timp să răspund în zilele următoare şi am o senzaţie de aşteptare plăcută, pentru că mi se pare o ocazie extraordinară să analizez cum a evoluat gândirea mea şi dacă s-a schimbat ceva pe scara mea de valori. Acum am trecut cu ochii peste un interviu personal mai vechi şi mi-am dat seama că sunt multe aspecte ale vieţii pe care le văd la fel ca altădată. Iată un fragment din acel interviu (ghiciţi unde a fost plasat? ) :

„- Ce vă displace cel mai mult pe lumea asta?
- Violenţa, în special când au de suferit copii şi persoanele în etate. Lipsa de umanitate în relaţiile cu animalele. Lipsa absolută de respect a unui segment important din populaţia ţării faţă de natura şi oamenii din jurul nostru. Avorturile care nu au cauze medicale, în special avorturile …ca mijloc de contracepţie (dar nu sunt împotriva avorturilor). Nu judec pe nimeni, dar nu înţeleg cum poţi sa faci sex fără să te gândeşti la sănătatea ta în primul rând, la relaţia de după actul sexual, la responsabilitatea faţă de o nouă viaţă?!

Sunt foarte tristă când aflu despre mame care nu merg la examene medicale în timpul sarcinii, fumează, beau alcool şi cafea în exces, acceptă alte lucruri care îi fac rău copilaşului din burtică. Ies din albia mea când văd copii abandonaţi, mai ales dacă din cauza iresponsabilităţii celor cale le-au dat viaţă se nasc cu disabilităţi.

Mă dezgustă profund ignoranţa, nepăsarea şi iresponsabilitatea multor oameni. Rămân consternată să văd cum oamenii vorbesc despre corectitudine, judecă alţi oameni şi în acelaşi timp fură fără scrupule şi ţin posturi la Crăciun şi Paşte, apoi merg la biserică de fală şi „să se pună bine cu Dumnezeu”… Oamenii joacă dublu şi n-au treabă că e de bun simţ să-ţi respecţi ţara cu oamenii şi resursele ei naturale, pentru că în R. Moldova poţi să nu ţii cont de Constituţie şi legile ţării, mai ales dacă ai bani. Mă mir că cei care fac asemenea lucruri uită că există un alt cod de reguli şi poveţe – Biblia, Dumnezeu ne vede pe toţi aşa precum suntem pe parcursul micului nostru test numit „viaţă”.

- Care este cel mai mare regret pe care îl aveţi?
- Chiar nu simt să am regrete, îmi asum urmările de fiecare dată când fac ceva. Poate sunt câteva situaţii de care să-mi fie ruşine, atunci când am spus ceva fără să mă gândesc prea mult şi am jignit pe nedrept pe cineva, mai ales pe cei apropiaţi. Există ceva care mă macină, un dor crunt de omul care m-a educat şi m-a determinat să fiu omul de acum – unchiul Mircea, mi-e tare dor şi de bunica mea. Un dor nestăvilit, pe care îl cunosc doar cei care au pierdut fiinţe dragi…

- Cu ce vă mai ocupaţi în afară muncii dvs.? Ce hobby–uri, preocupări aveţi?
- Când am timp îmi revăd colecţia de bancnote şi monede moştenite de la unchiul meu, îmi telefonez prietenii. Îmi place să regizez sărbători pentru prieteni şi colegi, să aleg cadouri pentru cei dragi. Îmi fac timp să îngrijesc cele peste o sută de plante de la birou. Îmi place să mă uit peste revistele pentru femei, îmi plac desenele animate, filmele şi cărţile psihologice, documentarele. Citesc versuri şi scriu scrisori prietenilor care nu sunt în ţară, merg la plimbare cu familia. Admir cerul, merg cu soţul sau prietenii în parc să hrănesc veveriţele.

- Ce credeţi despre situaţia femeilor din  R. Moldova?
- Au mai multe oportunităţi să fie fericite, dacă comparăm situaţia lor cu cea a femeilor din ţările musulmane şi cea a femeilor din ţările africane. Trebuie doar să fie responsabile pentru viaţa şi deciziile lor, să citească şi să se informeze mai mult. Au multe de învăţat despre corpul lor, despre respectul faţă de sine şi apoi despre lecţia de respect pe care ar trebui să o predea bărbaţilor şi copiilor lor.

- Un mesaj pentru cititoarele noastre…
- Când veţi vedea data viitoare în stradă o persoană nevăzătoare, un om în căruciorul cu rotile sau un copilaş cerşind, întrebaţi-vă cu ce sunteţi mai bună în faţa lui Dumnezeu decât acel om, pentru că El va dăruit ceva ce nu are alt copil la lui… Când priviţi la ştiri relatări de la locul dezastrelor naturale sau vedeţi imagini cu accidente grave, imaginaţi-vă că mâine aţi putea să fiţi protagonistul unei asemenea ştiri şi dacă doriţi ca viaţa voastră să meargă frumos mai departe ar trebui să faceţi un legământ cu Dumnezeu, gândiţi-vă ce aţi putea să-i oferiţi Domnului pentru viaţa voastră… Gândiţi-vă şi chiar faceţi ce v-aţi gândit, pentru că Dumnezeu deja v-a oferit atât de multe şi pentru că este mereu alături de voi şi va fi şi mâine… Oferiţi-vă în următorul week-end câteva minute pentru o meditaţie… la ce temă doriţi, important e să vă faceţi timp să purtaţi o discuţie interesantă cu voi înşivă.”

Foto senină şi de vară din arhiva personală. Poza a fost realizată în perioada interviului din care am spicuit.