despre protestele noastre virtuale – de data asta despre tancuri :)

Din aprilie (şi mai înainte au fost tentative) a apărut o nouă modă în online moldovenesc – protestele virtuale. Petiţii online, campanii pe bloguri, bannere, dar mai ales grupuri pe facebook. Ţi se crează iluzia că  orice frustrare, problemă, nevoie dispare doar printr-un click pe “alătură-te” sau  ”semnează petiţia”. Vrem o emisiune despre R. Moldova la TVR1 , Vrem TVR Chişinău, Limba română în Constituţia R.Moldovei, Filme traduse în limba română în cinematografele din R.Moldova etc. etc. Nu zic că e rău, chiar din contra, toate aceste iniţiative au ajuns să fie mediatizate şi în mass media, ajungând astfel şi la cei care nu au acces la net. Dar deja s-a transformat rutină. Merge un val – toată lumea vrea TVR la Chişinău, toţi se mobilizează, semnează petiţii, transmit mailuri, roagă şi prietenii să le semneze, scriu pe bloguri, statusuri la messenger, facebook, sute de linkuri pe twitter. Până când se plictisesc. Apoi cineva inventează ceva mai interesant. Toţi vor subtitrări în română la cinematografele din Moldova. Iar articole, statusuri, massuri. Scrie presa, reacţionează şi demnitarii…Până când apare o nouă problemă, un nou grup pe facebook şi tot activismul civic virtual al compatrioţilor noştri se orientează acolo.

Ultima mişcare – grupul anti tanc, creat de doi colegi (Petru şi Dan) de-ai mei din Liga Studenţilor Basarabeni din România. În câteva zile grupul a adunat peste 600 susţinători. Grupul  ”îşi propune să determine sensibilizarea opiniei publice în legătură cu o problemă stringentă pentru societatea moldovenească, şi anume prezenţa tancurilor sovietice amplasate pe post de monumente istorice pe întreg teritoriului Republicii Moldova“. Iniţiativa în sine e laudabilă. Personal o susţin pentru că pe mine aceste tancuri ce servesc ca monumente nu mă reprezintă. Trec pe lângă ele aşa cum aş trece pe lângă un vestigiu ruşinos. Presupun că aceeaşi atitudine o au şi ceilalţi 600 membri ai grupului. Alta e ideea, de ce toate aceste iniţiative virtuale nu devin la fel de populare şi în offline? Pentru că sunt 2 categorii de oameni, 2 mentalităţi diferite : cei din online şi restul cetăţenilor. Pentru unii aceste tancuri sunt o amintire frumoase, o nostalgie a “vremurilor de aur”. În majoritatea localităţilor, în ziua nunţii, tinerii însurăţei (vedeţi în video de alături făcut la Tiraspol) merg şi depun flori la aceste monumente sovietice. Fie din tradiţie, fie din inconştiinţă. Nu suntem noi în drept să-i condamnăm. Personal sunt de părerea că (deocamdată) autorităţile ar trebui să fie mai precaute în asemenea acţiuni, exact ca şi în cazul schimbării denumirii străzii S.Lazo din Chişinău în  7 aprilie. Societatea noastră e polarizată. Nu putem zice că noi avem dreptate şi ceilalţi (cei cu nostalgia URSS-ului) nu au. Şi-apoi, nu sunt tocmai sigură că dacă ar dispărea aceste tancuri va dispărea peste noapte şi mentalitatea sovietică. Concluzia e că locuitorii fiecărei localităţi trebuie să decidă de comun acord (prin discuţii la consiliul local unde ar participa şi localnicii) dacă vor să-şi păstreze tancul sau nu. Oricât de comic n-ar suna asta