Fanii sau profanii crizei

!Articol preluat de pe blog-ul Danielei Dermengi, membră CenTiS – www.danieladermengi.wordpress.com

Criza financiară mondială a devenit „vedeta” tuturor posturilor şi emisiunilor TV, publicaţiilor de orice profil şi blog-urilor. Analiştii şi alţi experţi cu tangenţă au devenit în acest context nişte „paparazzi” care o „pozează” din toate punctele… de vedere. Cei făcuţi responsabili sunt „impresarii” deci. Şi cine suntem noi, oamenii de rând? Depinde… pe unde, când şi cum ne prinde criza.

Trei întrebări cruciale
Ce este totuşi o criză?
National Bureau of Economic Research defineşte criza ca fiind „o scădere semnificativă a activităţii economice pentru câteva luni reflectată în scăderea PIB, scăderea veniturilor individuale, reducerea nivelului ocupării, diminuarea producţiei industriale şi a consumului”.
Ce este o criză financiară?
După explicaţia dată de economistul român Cristian Păun, criza financiară reflectă o neîncredere în sistemul financiar, o scădere semnificativă a volumului tranzacţiilor la bursă, o dereglare a mecanismelor de piaţă.
Ce este cu criza financiară de astăzi?
Economia mondială este în recesiune – s-a mai întâmplat. Mai neordinar este faptul că după foarte mulţi ani („Marea Depresiune” din 1929-1933 sau Căderea Sistemului de la Bretton Woods în 1971) ne confruntăm cu o criză localizată la nivelul ţărilor dezvoltate (nu doar la nivelul ţărilor în curs de dezvoltare).

 

Geneză şi Evoluţie
Potrivit multor experţi criza actuală îşi are începutul cu vreo două decenii în urmă corespunzând anilor 88-89. Aceasta este perioada căderii blocului comunist, când foarte mulţi au emigrat în SUA, iar evoluţia tehnologică a facilitat realizarea schimburilor de mărfuri şi informaţie. Treptat, controlul finanţelor internaţionale se schimbă dinspre cei bogaţi înspre cei săraci. Se pare că aceasta a fost în defavoarea ţărilor dezvoltate, precum SUA şi Europa de Vest.
Şi totuşi nu doar America suferă, ci întreaga lume. De ce? Experţii susţin că America a fost un partener mondial avantajos şi de neevitat datorită lichidităţii pieţelor sale financiare. Astfel lumea este expusă astăzi la aceleaşi riscuri ca şi jigantul american – partenerul lor.
Unii specialişti susţin că situaţia din Europa depinde de cea din SUA. Alţii spun că situaţia din Europa este mai bună decât cea din America, dat fiind faptul că „în State, pentru fiecare dolar investit, băncile împrumută aproximativ 32 de dolari, pe când în Europa, împrumutăm doar 12 dolari pentru unul depus”.
Experţii identifică drept cauze „moderne” ale crizei financiare „apariţia produselor financiare inovatoare”, precum şi „încercarea de a avea cât mai mult profit; cunoaşterea defectuoasă a pieţei şi potenţialul acesteia de a face faţă unui cataclism”. Astfel, inovarea a micşorat transparenţa pieţelor financiare şi, în cele din urmă, încrederea în economie. Potrivit europarlamentarului român Daniel Daianu, „injecţiile de lichiditate nu sunt suficiente pentru a trata criza”, căci aceasta nu are la bază cauze de natura ciclică, ci cauze structurale. Criza s-a profilat pe fondul globalizării, la intersecţia conflictuală de interese, de pe urma folosirii unor metode cantitative neadecvate, din cauza deficitului de coordonare între autorităţile de reglementare.

Perspective „apocalipsice”!?
Criza financiară a început de la sistemul bancar, care este baza întregului sistem american şi reprezintă, după opinia experţilor, un exemplu de piaţă liberă. O dată ce băncile sunt cumpărate de guvern libertatea pieţei este limitată şi tot mai asemănătoare cu cea din Europa.
Ţările care suferă cel mai puţin acum, în contextul crizei mondiale, sunt cele care au o economie închisă. Se pare că de-acum încolo tendinţa statelor de a rupe legătura cu restul lumii şi de a se detaşa de globalizare va deveni tot mai evidentă. Totuşi, specialiştii în domeniu văd în această metodă de precauţie o negare a progresului, cu consecinţe şi mai greu de suportat.
„Avem nevoie de reguli noi pentru o economie nouă”, susţin unii experţi. Deşi după criză lumea va fi alta se pare că SUA va rămâne liderul economic mondial. Se „prezice” că multe ţări străine, printre care şi China, vor „decade” pe fundalul adevăratei producţii americane. Alţii însă susţin că „acesta este sfârşitul pieţei libere, sfârşitul capitalismului.”
Paul Krugman, laureatul Premiului Nobel pentru economie din anul acesta, a declarat într-un interviu că actuala criză financiară, deşi nu va fi una chiar apocaliptică, totuşi ar putea avea consecinţe dramatice. El s-a referit în acest sens la piaţa imobiliară, sistemul bancar şi inflaţie.
Comportamentul uman este în strânsă legătură cu piaţa, spun demult experţii în domeniul economic, printre care şi Gary Becker, câştigătorul Premiului Nobel pentru economie în anul 1992. În contextul crizei financiare actuale, această idee se profilează tot mai mult: bază comună a crizei – oamenii şi atitudinea lor. Criza însă va transforma Omul, injectându-i principiul „homo economicus” (consumatorul raţional) şi principiul de mutualitate în relaţie cu alţi oameni.

Paradoxul sinucigaş al crizei
Omul de astăzi se află în „robia modernităţii”, prin credite, ipoteci, contracte de leasing, declară profesioniştii. În timp ce omenirea se aştepta la un „program de viaţă” mai relaxat, criza financiară mondială îl impune pe om să lucreze tot mai mult, să accepte majorări de preţuri şi un salariu mizer; şi toate acestea doar ca să-şi salveze lucruri care de fapt nici nu-i aparţin, ci trebuie plătite la bancă.
Astfel, criza financiară din lume nu se limitează doar la indicatori financiari şi indici bursieri care se află în scădere sau la analizele şi estimările experţilor. Această criză îşi transpune impactul în comportamentul, familiile şi viaţa oamenilor.
„În perioade de criză economică financiară, sunt persoane care apelează la reacţii extreme, radicale”, declară psihologii. Vedeţi şi Dvs.
Un doctor în fizică din Coreea de Sud, rămas şomer din cauza crizei financiare, a aplicat pentru postul de măturător de stradă.
Cazurile de violenţă conjugală s-au înteţit considerabil în perioada sărbătorilor de iarnă. Aceasta pentru că problemele financiare ale familiilor devin tot mai evidente pe fundalul crizei internaţionale, menţionează autorităţile britanice.
Un italian, căsătorit şi tată al unui copil de 1 an şi 6 luni, a fost dat afara din apartamentul pe care îl cumpărase în rate. Acesta trăieşte acum în maşină – singura proprietate ce i-a mai rămas.
Un bărbat din California şi-a omorât soţia şi copiii, iar apoi s-a sinucis. El a lăsat în urmă o scrisoare în care menţionează dificultăţile financiare ale familiei sale, agravate după recenta criză economică a SUA.
Din cauza ratelor bancare, mulţi români s-au sinucis până acum, lăsând în urmă copii de crescut şi soţii disperate. Aceştia nu mai aveau posibilitatea să-şi achite ratele din salariul lor modest. Iar cu banii împrumutaţi de la bancă nu cumpăraseră decât un televizor, maşină de spălat, combină frigorifică sau alte obiecte pentru care au plătit cu viaţa şi tot nu s-au răsplătit. Povara datoriilor rămâne pe umerii familiilor îndoliate.
Criza aduce disperare şi în rândul celor mai bogaţi oameni ai lumii. Afaceristul german Adolf Merckle, în vârstă de 74 de ani, a pierdut 4 miliarde de dolari în criza financiară. Această pierdere l-a determinat să se sinucidă aruncându-se în faţa unui tren. Potrivit revistei Forbes, Adolf Merckle era pe locul 94 în topul global, cu o avere de 9,2 miliarde de dolari. Deşi pierduse destul de mult, afaceristul nu se afla la limita sărăciei. Şi totuşi se pare că acesta a fost afectat mai mult de pierdere decât încurajat de averea de 5 miliarde de dolari rămase în conturile sale.
Criza actuală este asemănătoare cu „Marea Depresiune” din 1929-1933, şi sub aspect psihologic. Sinuciderea oamenilor de afaceri faliţi, a şomerilor sau a debitorilor incapabili să-şi plătească datoriile la bancă ajunseseră fireşti atunci şi se pare că devin fireşti şi astăzi.

Criza „mioritică”
„Republica Moldova ar putea să fie afectată de criza financiară în măsura în care suntem integraţi în sistemul economic mondial.”, declară experţii de la IDIS „Viiotrul”. Moldova însă ia parte la procesul globalizării, fiind un bun „furnizor” de forţă de muncă în ţările străine.
Astfel, consecinţele crizei financiare mondiale asupra ţării noastre se vor simţi în primul rând pe piaţa muncii. Aceasta pentru că mulţi lucrători migranţi ar putea să se întoarcă în ţară. Numărul acestora se estimează la 40-50 mii persoane, după cum menţionează domnul Sergiu Sainciuc, ministrul adjunct al Economiei şi Comerţului.
În aceste condiţii, din lipsă de locuri de muncă, va creşte numărul şomerilor. Aceasta va impune creşterea cheltuielilor bugetare pentru indemnizaţii de şomaj, iar resursele necesare pentru achitarea lor vor fi atrase din profiturile întreprinderilor şi salariile angajaţilor.
Întoarcerea migranţilor ridică şi problema reducerii volumului de remitenţe, care va influenţa în mod sigur PIB. Şi lanţul slăbiciunilor continuă cu reducerea investiţiilor pe piaţa imobiliară, reducerea numărului de studenţi la contract, diminuarea cererii la produsele scumpe şi în general a consumului.
Este de menţionat şi consecinţa crizei asupra investiţiilor financiare. Moldova este un stat „incert” prezentând, în condiţiile crizei, un risc amplificat pentru investitorii străini.
În contextul critic internaţional, planurile financiare ale Guvernului Republicii Moldova nu vor putea fi realizate. În urmă vor rămâne şi alte obiective care urmau să fie finanţate din resursele atrase din exterior, sunt convinşi şi realişti profesioniştii moldoveni cu tangenţă în domeniu.
Stephen Moody, directorul proiectului „Acces la Iniţiative de Credit” implementat în ţara noastră, este optimist în declaraţii în ceea ce priveşte Republica Moldova şi criza. „Personal, cred că nu factorii externi, ci anume cei interni au cel mai mare impact asupra situaţiei din ţară, şi anume politica promovată de Banca Naţională a Moldovei”, adaugă expertul internaţional.