O lună…

O floare-n suflet ţi-am crescut
Şi-n zori de zi ţi-am dat-o ţie.
Lipsit de-un suflet de demult
Ţi-am dat o lună… pe vecie.

Şi tu zâmbeai când ne plimbam,
Prin ploaia lungului decor..
Ah ea simţea, eu nu simţeam:
Plângea cu mine-n viitor…

Şi pic cu pic m-ai sărutat,
De mână gingaş m-ai ţinut.
Din tot ce-ai spus şi ce mi-ai dat,
O viaţă n-ar fi fost prea mult.

Şi tot ce am e-n palma ta…
În care porţi alte parfumuri.
Ştergând încet mireasma mea,
Petale-n ploaie laşi pe drumuri…

În mâna ieri ce-ai sărutat
Stau lacrimi sparse de durere,
Iar fruntea mea de altădat’
Nu mai e vis…e doar tăcere…

 Daniela Dermengi, www.danieladermengi.wordpress.com