Clubul de Discuții Economice ASEM: Veaceslav Ioniță - Capitalul Speculativ și Datoria Externă a RM

La cea de-a cincea şedinţă a CDE, l-am avut în calitate de invitat pe domnul Veaceslav Ioniţă, preşedintele Comisiei Parlamentare pentru Economie, Buget şi Finanţe. Deja a devenit o tradiţie ca la începutul sesiunii să adresăm întrebări invitatului pentru a afla cât mai multe despre evoluţia sa profesională. Domnul Veaceslav este absolvent ASEM care a fost unul dintre puţinii studenţi care şi-au susţinut teza de doctorat în 2 ani. În mare parte, acest succes se datorează şi conducătorului său ştiinţific, doamna Natalia Burlacu. Dumnealui este cel care a transformat un curs facultativ într-o adevărată specialitate, cea de „Administraţie publică”, în cadrul facultăţii de Economie Generală şi Drept ASEM, iniţial, a fost nevoit să citească cursurile a opt discipline.

În evoluţia sa profesională a avut fericirea de a lucra la mai multe instituţii internaţionale. Organizaţia care a influenţat formarea sa ca specialist, a fost OECD-ul. Ea are ca scop primordial generarea de idei economice şi este cunoscută pentru aplicarea instrumentului Investment Reform Index, unul dintre cele mai bune pentru diagnosticarea corectă a unei economii bolnave precum este cea moldovenească. Aplicarea instrumentului a permis constatarea inatractivităţii Moldovei din punct de vedere investiţional.

La TACIS, domnul Veaceslav se ocupa de „reanimarea proiectelor” finale. A activat mult timp şi la IDIS „Viitorul”, pe care o consideră cea mai corectă organizaţie de cercetare din Republica Moldova. Din punct de vedere politic, invitatul are dreptul să-şi continuie activitatea la acest institut, dar din punct de vedere etic, a refuzat s-o facă.

Deşi unii experţi susţin ideea că volumul capitalului speculativ nu este atît de mare, reprezentând doar 2 mlrd lei din cele 28 mlrd de lei depuse în băncile comerciale sub formă de depozite, domnul Ioniţă este de părerea că acest tip de capital este suficient de amplu pentru a provoca îngrijorări.

Chiar dacă se spune că „banii n-au miros”, domnul Ioniţă consideră că există atât bani spurcaţi, cât şi nobili. Pînă în anul 2004 Banca Naţională câştiga anual 250 milioane de lei în urma tranzacţiilor valutare. În acest an are loc o maturizare a pieţei valutare, ea devenind echilibrată. Totodată, rezervele BNM s-au majorat de la 500 mln dolari SUA până la circa 1,7 mlrd dolari SUA. „Adică, în doi ani, a fost acumulat de două ori mai mult capital decât în toată perioada independenţei”, a spus Ioniţă. Invitatul a îndemnat participanţii discuţiei să facă cercetări cu scopul de a afla de unde a apărut acest surplus de capital, întrucât astfel s-ar elimina „piatra care împiedică economia”.

Pînă în august 2008 a fost un ciclu închis pe piaţa valutară, întrucât se vindea, dar nu se cumpăra valută, având loc activitatea de speculaţie, ceea ce are loc atunci când o ţară din exterior alege o ţară ca Moldova după următorii parametri: are o piaţă valutară de dimensiuni mici „cu care te poţi juca” şi o piaţă financiară care nu poate asimila banii. Aici a intervenit Vasile Moisei, membru CDE, care a accentuat faptul că investiţiile străine sunt de 7-8 % şi nu sunt suficiente pentru a face speculaţii. Invitatul a precizat că ele nu se calculează în așa mod. De exemplu, în anul 2007, investiţiile străine au constitituit $500 mln, iar constituirea unui loc de muncă modern costă $100000, însă, după cum observăm, 5000 de locuri nu au fost create. În continuare, a enumerat câţiva dintre acei factori care au un impact negativ asupra economiei Republicii Moldova. Dumnealui a precizat că volumul remitenţelor a constituit o cifră enormă, cea de $5 mlrd în ultimii 4 ani şi este uimit de felul în care se comportă investitorii la bursă, considerându-i „sălbatici”. De asemenea, ne-a atras atenţia asupra tendinţei de pompare de valută din ţară, prin aşa investiţii directe ce stimulează consumul local ca Moldcell, Orange, Union Fenosa, MallDova. Invitatul nu înţelege de ce în Moldova mai persistă interzicerea conform legii a procurarii terenurilor agricole de către investitorii străini, creînd o piaţă internă izolată. Valoarea pămîntului nu se măsoară în bonitate, dar în valoarea sa economică, care depinde de inteligenţa populaţiei de a-l transforma într-un beneficiu. Nu trebuie să se menţină ideea că pămîntul poate fi folosit doar pentru păpuşoi. Moldovenii pot deveni bogaţi, utilizându-l în alte destinaţii mai profitabile economic.

Preşedintele Comisiei Parlamentare pentru Economie, Buget şi Finanţe, a accentuat ideea că în mare parte, capitalul speculativ nu creează valori, dar oportunităţi. De aceea, persoanele care au apartamente, terenuri agricole, le pot lăsa în calitate de gaj şi pot construi o fabrică pe creditele contractate.

Grigore Vieru, membru al Clubului IDEA, s-a interesat cum pot să procedeze persoanele care nu-şi permit să cumpere apartamente, astfel neavîn posibilitatea de a beneficia şi de oportunităţile oferite de capitalul speculativ. A primit în calitate de răspuns următoarele date statistice: un moldovean, în mediu, trebuie să lucreze 9 luni pentru un metru pătrat de spațiu locativ, iar unii europeni, într-o lună, pot să câştige banii pentru o casă întreagă. Într-o societate dezvoltată, efortul e transformat în beneficiu şi are loc maximizarea utilităţii, însă, în Moldova se lucrează mult cu un efect nul.

Spre finele şedinţei am trecut şi la capitolul datoriilor externe. Acesta din urmă se divizează în trei categorii: cele garantate de guvern (800 mln de lei), cele ale agenţilor economici (3 mlrd) şi cea a Transnistriei (1,8 mlrd). Toate datele statistice sunt pentru anul 2008. Cea de-a treia categorie poate fi încadrată în „datorii odioase”, întrucât a fost formată contrar voinţei poporului. GazProm-ul trebuia să fie conştient că împrumtă un „bandit”. Domnul Ioniţă speră la susţinerea acelor instituţii care apără ţări micuţe ca RM, pentru soluţionarea acestei probleme. Dumitru Hioară, membru al CDE, s-a interesat pe cât e de real ca GazProm-ul să recunoscă nulă datoria Transnistriei. Invitatul şi-a expus poziţia că în negocieri, prin perseverenţă şi mult tact, guvernul va încerca excluderea datoriei odioase din portofoliul Moldovei. Dumnealui a mai propus tinerilor o temă de cercetare ştiinţifică şi anume cea de datorii odioase. De asemenea, a îndemnat membrii CDE să studieze istoria Congo-ului, care are multe tangenţe cu cea a Moldovei şi ar putea deveni o bună sursă pentru a afla ce-i rezervează viitorul ţării noastre. Deşi multe persoane cred ca odată cu venirea Alianţei pentru Integrare Europeană, relaţiile economice cu Rusia se vor răci, domnul Veaceslav ne-a asigurat că Moldova va continua să rămână partenerul credibil al Rusiei. Cu prim-ministrul Filat, negocierile vor fi mai dure, dar mai clare. În viitorul apropiat, China şi Cehia sunt disponibile să împrumute Moldova, iar Rusia a oferit deja $150 mln pentru acoperirea deficitului bugetar.

Vitalie Rotaru, membru CDE a dorit să afle mai multe despre esenţa granturilor şi care ar putea fi mecanismele de îngheţare a datoriilor. Domnul Ioniţă a oferit exemplul întrunirilor Clubului de Paris. La rundele de negocieri, Moldova a obţinut reeşalonarea datoriei faţă de Japonia, Italia şi SUA. La capitolul granturilor, invitatul a specificat că fiecare ţară bogată oferă un anumit procentaj din PIB ţărilor sărace. În anul 2000 SUA a promis Moldovei oferirea a peste $500 mln, dar nu şi-a respecat angajamentul. Olanda este pentru Moldova ca un „big brother”, întrucât îi achită chiar şi contribuţiile la FMI, începînd cu anul 1995. Din păcate, nu trebuie să ignorăm adevărul că în condiţii de corupţie, banii provoacă şi mai multă sărăcie, deci actualul Guvern îşi asumă angajamentul de utilizare eficientă a granturilor şi creditelor venite din exterior. Vadim Codreanu, membru CDE, a vrut să afle din ce surse va fi rambursat creditul Rusiei. Domnul Ioniţă a subliniat ideea că în două luni poţi întoarce banii în buget sub formă de impozite directe şi indirecte, astfel e posibilă relansarea economiei prin deficitul bugetar.

Invitatul ne-a îndemnat să nu credem în forţa magică a guvernului şi ne-a asigurat că cel mai bun guvern este acel care ”nu face nimic”, din perspectiva intervenţiei în economia naţională doar în cazurile cînd e necesară gestionarea dezechilibrelor. Dumitru Hioară s-a interesat când vom avea o campanie electorală în care vor fi promisiuni economice justificate. Invitatul a răspuns că nu degrabă, un exemplu elocvent ar fi alegerile locale din 2007, în care candidatul cu un program perfect după părerea domnului Ioniţă, domnul Ciurea Corneliu, a luat doar 2 %. In contextul alegerilor actuale, domnul Veaceslav a afirmat că atât cât se fură în Republica Moldova într-o zi, poate acoperi cheltuielile pentru 3 campanii electorale. Domnul Ioniţă a finisat discuţia cu mesajul că o guvernare bună costă de 10 ori mai puţin decît pierde un popor din cauza unei guvernări proaste. Şi-a împărtăşit poziţia sa de ultraliberal: acolo unde nu-i guvern - e bine.

Îi mulţumim domnului Ioniţă pentru o şedinţă în care am aflat multe dintre aspectele practice ale activităţii unui deputat, expert pe probleme economice şi pentru faptul că a elucidat genericul şedinţei într-un mod atât de accesibil şi interesant.