O practica regulata: il batem si "se face cuminte"?!

Totusi, violenta in familie face ravagii mai ales prin zona rurala sau in regiuni slab dezvoltate, unde oamenii nu prea gandesc asa cum scrii tu - grijile lor situandu-se in cu totul alte directii decat in pastrarea siluetei sau a statutului intre prieteni.

Evolutia extrem de abrupta a societatii, incercarile de integrare intr-o viata normala, la standarde contemporane, insa cu pastrarea unei bune parti dintre obiceiurile barbare in zona subconstientului, a instinctului, toate acestea duc la umflarea unui urias balon de frustrari si complexe bine ascunse, pe care individul le scoate la iveala de regula atunci cand se afla in situatii de criza, sub presiunea stresului sau a supra-solicitarii nervoase.

“Eu te-am facut, eu te omor”

Sunt sigur ca multi dintre noi am auzit acest principiu de educare care spune clar “Eu te-am facut, eu te omor”. Si nu este unul ce tine de domeniul trecutului. Are destui adepti si pana in prezent. Vova, a acceptat sa vorbeasca cu mine si sa-mi spuna cum i-a zis tatal sau “eu te-am facut, eu te omor”.

Vladimir (Vova) P., raionul Ialoveni. Septembrie, 2008

Vladimir (Vova) P., raionul Ialoveni, 12 ani: “Eu sunt un baiat mai putin cuminte. Cred ca ti-a spus invatatoarea… Fiindca eu vreau sa fac glume, sa ma distrez. Acasa eu nu am cu cine. Mama si tata ma pun mereu la lucru, sa matur, sa tai lemne, la vaci, eu cu calul… mai multe”. “Am incercat odata sa le spun ca m-am saturat, ca vreau si eu sa plec cu baietii din clasa la fotbal sa ne jucam. Dar a zis sa stau acasa, fiindca am de lucru. Cei care pleaca sunt de capul lor. Si m-am pus pe prag si nu vroiam sa fac nimic, eram tare suparat. Tata a venit la mine si a inceput sa strige, dar eu am fugit. A inceput sa ma injure si sa zica ca “eu te-am facut, eu te omor, si gata, am scapat de tine“. Eu tare m-am speriat… de atunci nu le mai ies din cuvant”. Acum, Vova, asteapta cu nerabdare sa termine gimnaziul si, zice el, sa plece de acasa, undeva la munca. Agresiunea verbala a tatalui sau, il face pe baiatul de 12 ani sa se intebe “de ce sa ma omoare? de ce m-au facut atunci?“. Nimeni, probabil, nu-i poate intelege suferinta si calvarul prin care trece, decat cei care se regasesc in situatia lui Vova.

“Pe drum traiesc, mananc, dorm, rad…”

Si daca unii incearca sa cultiveze in copii decenta, simtul valorii personale, respectul de sine si fata de ceilalti, increderea in fortele proprii - altii o spun fara jena ca “eu te-am facut, eu te omor”. Ajung copiii, din cauza parintilor, problemelor familiale, violentei domestice, alcoolismului sa-si spuna “pe drum traiesc… si tot un drum visezi”.

Da, chiar in centrul Chisinaului, la intersectia strazilor Tighina si Varlaam. Aici am gasit-o si pe Tania, o fata de doar 9 ani. “Eu nu am familie. Si mama e pe aici (in strada, n.r.)… Tata a batut-o pe mama tare… El bea si ne bate pe toti. Acum nu avem nici casa, unde sa dormim”. “Sunt ce-a mai mare, am un frate mai mic, dar e la mama. Eu acum, stau aici, poate imi va da cineva bani ca sa ne cumpere mama de mancat” spune vocea unei copile care nu stie ce e un abecedar. Asemenea cazuri, in care copiii se nasc intr-o familie cu parinti iresponsabili si alcoolici sunt multe. Oare de ce se ajunge ca tot acesti copii sa fie pedepsiti?!

de Eugen Sebastian Frunza

http://eugenfrunza.wordpress.com