Accesul la informație și participarea în viața publică sunt drepturi fundamentale care trebuie protejate prin legi funcționale și asigurate de instituții care cred cu adevărat în importanța implicării cetățenilor/elor. După mai mulți ani în care societatea civilă a atras atenția asupra lacunelor din legislație și practică în domeniul transparenței, carul s-a pornit domol din loc. A fost adoptată Legea nr. 148 privind accesul la informațiile de interes public, s-au făcut primii pași în publicarea datelor deschise și a început actualizarea legii privind transparența în procesul decizional. Este esențial ca aceste eforturi să fie continuate și îmbunătățite. 

Oricare ar fi următoarea guvernare, aceasta trebuie să știe că societatea civilă vrea o voce mai puternică pentru fiecare cetățean/ă. Am pregătit mai jos o listă de recomandări din care să se inspire.

În centrul procesului decizional este cetățeanul/a 

Participarea publică înseamnă mai mult decât publicarea unui anunț sau consultarea opiniei experților. Legile se adoptă, drumurile se repară, serviciile se îmbunătățesc și granturile se valorifică pentru a îmbunătăți viața locuitorilor și locuitoarelor Republicii Moldova. Respectiv, aceste decizii trebuie, în primul rând, consultate cu aceștia/acestea. Din lipsă de timp, din cauza unei culturi insuficiente de participare, dar și din alte motive implicarea publicului rămâne deocamdată limitată. 

Democrația participativă, adică implicarea directă a cetățenilor în procesele de luare a deciziilor, nu se dezvoltă de la sine. E nevoie de efort constant de comunicare clară despre subiectele abordate, de moderare eficientă a dialogului dintre autorități și cetățeni, de respectare a tuturor etapelor consultărilor și de menținere a contactului cu oamenii care au dedicat timp pentru procese democratice. 

O lege a participării publice cu dinți, adaptată la necesitățile vremii

Republica Moldova are nevoie de o lege nouă care să reglementeze participarea publică. Societatea civilă s-a implicat, inclusiv prin dialoguri de politici facilitate de CPR, pentru a stabili o listă comună de revendicări pentru noua lege. Printre acestea: 

• o definire mai largă a „participării publice”, care să includă toate etapele – informarea, consultarea, implicarea efectiva;
• claritate referitor la lista entităților pentru care se aplică legea;
• claritate referitor la cazurile în care autoritățile sunt obligate să asigure procese de participare publică și care sunt excepțiile permise de lege;
• termene pentru consultare mai extinse în funcție de complexitatea deciziei;
• mecanism de monitorizare a respectării publicării recomandărilor și argumentării acceptării sau respingerii acestora.

Aceste modificări trebuie completate cu îmbunătățiri aduse platformei particip.gov.md. Recent Guvernul a inițiat consultări în acest sens și a promis că toate rezultatele consultărilor vor fi publicate, funcționarii/ele publici/e nu vor trebui să dubleze conținutul manual la ei pe website, iar căutarea după cuvinte cheie și urmărirea progresului proiectelor de decizii vor fi optimizate. Vom monitoriza ca eforturile depuse până acum să fie valorificate, iar procesul de îmbunătățire a legislație să fie dus până la capăt.

Parlamentul, din codaș în fruntaș 

O problemă des sesizată a legii actuale privind transparența în procesul decizional este modul în care se aplică Parlamentului. Potrivit monitorizării Promo-LEX, consultări publice au fost organizate doar în cazul a 16% din totalul proiectelor de legi (2023-2024). În loc să fie un exemplu de urmat, autoritatea legislativă supremă evită să se consulte cu publicul larg. 

Viitoarea lege ar trebui să specifice obligația explicită a Parlamentului de a respecta standardele de participare publică. Sperăm că asta se va întâmpla din responsabilitatea și propria dorință a deputaților de a servi interesului public.

Acces la informație și participare publică pentru fiecare

Incluziunea și reprezentativitatea nu sunt doar niște condiții pe care autoritățile trebuie să le bifeze, dar indicatori importanți de maturitate democratică. Prin implicarea unor grupuri cât mai diverse, precum minoritățile etnice sau persoanele cu mobilitate redusă, se reduce inegalitatea socială și riscul ca o decizie să avantajeze un grup privilegiat sau dominant. De exemplu, despre lățimea și accesibilitatea trotuarelor trebuie să se expună și persoanele cu deficiență de vedere, părinții cu copii mici, proprietarii/ele afacerilor din zonă, urbaniștii/ele, nu doar șoferii/ele. Un alt risc care trebuie prevenit prin cât mai multă incluziune este lobby-ul: nu vrem ca în discuțiile despre politicile de sănătate publică să predomine opiniile producătorilor de tutun.

Deocamdată nu știm care prevederi legale vor fi incluse în legea participării publice sau cum autoritățile vor asigura respectarea acestor standarde, dar recomandăm:

• utilizarea a cel puțin două forme de participare publică și a instrumentelor digitale (chestionare fizice sau online, vizite în teritoriu, consultarea copiilor prin joc și activități interactive);
• organizarea adunărilor cetățenești prin parteneriate dintre autoritățile publice centrale (APC) și organizații neguvernamentale;
• asigurarea participării la distanță și a transmisiunilor live în timpul consultărilor;
• organizarea consultărilor în spații, zile și ore accesibile;
• adaptarea comunicării pentru diferite categorii de cetățeni/e;
• împărțirea listei părților interesate pe domenii și promovarea extinderii acesteia;
• integrarea instrumentelor care adaptează paginile web și oferă opțiuni simple de accesibilitate, precum UserWay;
• utilizarea instrumentelor digitale de traducere. 

Transparența proactivă – de la o prevedere în lege, la o practică instituționalizată

Transparența proactivă reprezintă publicarea din proprie inițiativă a informațiilor de interes public de către autorități și instituții, fără a aștepta solicitări din partea cetățenilor/elor, cu scopul de a câștiga încrederea publicului și a preveni dezinformarea. 

Deocamdată nu există o instituție care să monitorizeze implementarea acestor prevederi sau criterii clare despre felul cum trebuie să fie publicată această informație. Următoarea guvernare ar trebui să colaboreze cu societatea civilă pentru a ghida funcționarii/ele să-și deschidă instituțiile pentru publicul larg.

Câinii de pază ai transparenței

Legea privind accesul la informațiile de interes public nu prevede un mecanism specializat de implementare. Cu alte cuvinte, nu există în prezent o instituție independentă care să supravegheze respectarea dreptului la informație și să promoveze acest drept. În lege, aceste competențe fie sunt împărțite între diferite instituții, Cancelaria de Stat și Oficiul Avocatului Poporului, iar asigurarea respectării dreptului la accesul la informație se face prin instanțele de judecată, fie nu sunt prevăzute deloc. 

Unele țări au o instituție separată cu un mandat clar de asigurare a unui standard înalt de transparență în instituțiile publice – Comisarul sau Comisia pentru informații –  soluție pe care am propus-o în perioada în care se definitiva proiectul de lege. Viitoarea lege a participării publice ar trebui, la fel, să prevadă o instituție independentă responsabilă de monitorizarea și raportarea respectării standardelor în acest domeniu.

Primării susținute de autoritățile centrale

Administrațiile locale sunt cele mai apropiate de viața de zi cu zi și nevoile imediate ale cetățeanului și comunității. Pentru ca activitatea primăriilor să răspundă necesităților locuitorilor, e nevoie de acces la informație și consultări incluzive și periodice. Primăriile, la rândul lor, au nevoie cel puțin de o pagină web funcțională și personal instruit. 

Pagina web actualizată și canalele de comunicare active pot servi și drept cărți de vizită ale APL-urilor atunci când aplică la granturi și vor să atragă investiții pentru dezvoltarea localității. 

Deși există diferite inițiative de susținere din granturi și capacitare ocazională realizată de ONG-uri sau consultanți, aceste eforturi sunt neuniforme și de scurtă durată. Statul trebuie să își asume un rol mai activ în aducerea tuturor localităților la un nivel satisfăcător de conformare cu standardele de transparență.

Publicare treptată a datelor deschise

Pentru a alege zona în care să-ți investești economiile pentru o locuință, pentru ca orarul transportului public să corespundă necesităților utilizatorilor, iar o mică afacere agricolă să analizeze condițiile meteorologice într-o regiune anume, este nevoie de acces la date. 

În acest an a fost votată Legea privind datele deschise și reutilizarea informațiilor din sectorul public, care transpune o directiva UE privind datele deschise și va intra în vigoare în iunie 2026. Drept rezultat, cetățenii/ele, mediul de afaceri, cercetătorii/oarele vor putea lua decizii și propune soluții informate. 

Mai sunt mulți pași de parcurs până a avea un ecosistem de date deschise veritabil. Ne așteptăm ca guvernarea următoare să ofere suport continuu autorităților și funcționarilor publici și să identifice resursele necesare pentru ca aceste modificări să nu rămâne pe hârtie.

Citește și: Spațiul unic digital UE: ce beneficii au cetățenii și antreprenorii din Moldova

Instrumente digitale pentru facilitarea proceselor

Interacționând des cu instituții publice, știm foarte bine despre problema resurselor limitate de timp sau personal cu care se confruntă atât primăriile sătești, cât și ministerele. Ca să ușurăm munca funcționarilor/elor și să automatizăm procesele, putem explora instrumentele digitale sau de inteligență artificială – de la transcrierea discuțiilor în timpul audierilor și consultărilor publice, analiza solicitările de informații, formularea răspunsurilor la recomandările recepționate, până la generarea informației în formate deschise și reutilizabile. 

În loc de concluzie

Participarea publică este un proces de învățare reciprocă, un proces în care autoritățile și cetățenii/le se îmbogățesc reciproc. E în interesul oricărei guvernări democratice să implice locuitorii în luarea deciziilor, să dea dovadă de receptivitate la experiențele și opiniile acestora și chiar să valorifice sugestiile venite din partea publicului. Pe de altă parte, o guvernare care ignoră această filosofie riscă să rupă legătura cu cetățenii/le.

Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului „Îmbunătățirea accesului la informație și promovarea transparenței instituționale”, cu susținere din partea National Endowment for Democracy și a Suediei. Conținutul materialului reprezintă responsabilitatea Centrului de Politici și Reforme și nu reflectă viziunile finanțatorilor.

* În această campanie electorală, CPR își propune să abordeze subiecte „dincolo de alegeri”: lucrurile care ne definesc ca democrație și ce urmează după scrutin. Într-o serie de materiale vorbim despre prioritățile care ar trebui să fie în capul mesei în următorii patru ani, despre instituțiile democratice, cât de rezistente sunt acestea și cum ne consolidăm ca democrație.

Organizații vizate:

• Centrul de Politici si Reforme (CPR)