Nu vreau ca Stati să se mândrească cu mine

Data: 31 august 2010
Ora: 22.23

Locaţia: Reţeaua de socializare Facebook

Pretextul: ziua Limbii Române

Motivul: „Limba română? Sărbătoare? PE NAIBA! Strigaţi în gura mare limbă, identitate, cultură, dar degeaba... speram ca măcar astăzi să văd că scrieţi corect în limba româna cu î din â, cu sunt în loc de sînt .... Stati e mândru de voi!”

Deja de câţiva ani nu mai am posibilitatea să particip la toate manifestaţiile culturale care se desfăşoară la Chişinău. Motivul este unul banal: locaţia. Bucureştiul a devenit pentru mine o a doua casă la care aş renunţa cu greu. Dar nu despre doruri aş vrea să vorbesc astăzi. După ce am citit o anumită carte în această vară îmi propusesem să mă supun unui experiment şi să scriu despre lucruri pe care le observ pe reţelele de socializare. Scopul nu era de a scrie mult, ci de a crea un fel de jurnal minim al facebook-ului. Ori din cauza lenii, ori din alte motive, la fel de impardonabile, am tot amânat clipa monitorizării scrise. Ieri, însă, nu am mai rezistat. Nu era vorba de tentaţie. Chiar deloc!

Fiind ziua Limbii Române am avut un motiv foarte serios să urmăresc evenimentele care s-au desfăşurat la Chişinău. Pe nimeni nu mai poate uimi faptul că pe reţelele de socializare noutăţile apar mult mai repede decât pe paginile electronice ale agenţiilor de ştiri. Este singura şansă să te teleportezi în mijlocul evenimentelor, fie şi virtual, foarte rapid şi la distanţe destul de mari.

Cu un ochi la facebook şi cu celălalt pe ruşi, încercam să desprind esenţa unor evenimente care nu aveau nicio legătură între ele. În timp ce ruşii se certau din cauza articolului 31 din Constituţia Federaţiei Ruse (dreptul la libera întrunire), ai noştri bravi internauţi cântau ode Limbii Rom(î)ne. Nu am greşit nimic: în Republica Moldovikania nu se vorbeşte Limba Română, dar Limba Rom(î)nă. Vorbe de duh, plecăciuni pentru martirii neamului, pentru cei care au adus grafia latină şi independenţa în Piaţa Marii Adunări Naţionale, dar, o mare parte dintre ele, comunicate în Limba Rom(î)nă.

Am citit multe versuri postate în calitate de statusuri, destinate înduioşării până şi inimii celui mai înverşunat comunist pornit împotriva românismului şi a trecutului comun al celor două state româneşti. Din păcate o mare parte dintre acestea nu erau decât o altă formă de manifestare a zelului supraponderal al moldovenilor de a produce un impact major asupra facebookistului de alături, pentru a-l impresiona cantitativ şi nu calitativ. Şi dacă s-ar fi oprit aici, poate nu aş fi avut motiv să-mi vărs năduful online.

O mare parte dintre ei au participat la un flashmob prin care cereau decretarea limbii române ca limbă se stat a Republicii Moldova. O mare parte dintre ei au devenit peste vară bursieri ai statului român. O mare parte dintre ei au fost în luna aprilie 2009 în Piaţa Marii Adunări Naţionale. O mare parte dintre ei au redat libertatea acestei ţări. Şi acum, o mare parte dintre ei calcă în picioare ceea ce au obţinut atât de greu.

Sunt conştientă de faptul că şi eu încalc destul de des regulile gramaticale ale limbii române. Probabil, sunt mai norocoasă decât semenii mei pentru că am prieteni atenţi şi la cum scriu, nu doar la ceea ce scriu şi care mă ajută să corectez cele mai multe erori stilistice şi ortografice din textele mele. Le mulţumesc pentru acest lucru.

Doresc să asist la mărirea continuă a semenilor mei din Republica Moldova şi vreau să evit, pe cât este posibil, decăderea noastră din cauza îndârjirii prosteşti de a fi mai întâi de toate “cool” şi abia mai apoi vorbitori de LIMBĂ ROMÂNĂ… .

PS: să nu-i mai oferim lui Stati un motiv în plus de a reedita vestitul său dicţionar...

http://angelagramada.blogspot.com