Știri sociale

Peste 60% dintre stațiile de așteptare a transportului public necesită să fie reparate, iar contractul actual de parteneriat public privat nu răspunde adecvat nevoilor utilizatorilor de transport public, astfel autoritățile municipiului Chișinău ar trebui să preia integral controlul asupra stațiilor de așteptare. Acestea sunt unele din principalele concluzii și recomandări făcute în cadrul audierii publice, organizate, joi, 11 iulie 2019, de Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE), cu susținerea Fundației pentru o Societate Deschisă (FOSI).

În urma analizei, efectuate de Stanislav Ghilețchii, Director adjunct pe cercetare al IPRE, s-a stabilit că la la momentul actual stațiile de așteptare a transportului public sunt gestionate de mai mulți actori: compania privată „Epamedia SRL”, Întreprinderea Municipală Regia de Exploatare a drumurilor și podurilor „Exdrupo”, precum și mai mulți agenți economici ce dețin gherete și unități de comerț (magazin, cafenea). Mai mult decât atât, procesul de monitorizare a stațiilor de așteptare la fel este segmentat. Nu există o singură structură din partea autorității locale care ar asigura coordonarea procesului de gestionare a tuturor stațiilor de așteptare din municipiul Chișinău.

Conform contractului semnat între Primăria Chișinău și Epamedia SRL, operatorul privat a investit EUR 2.5 milioane pentru reabilitare a 302  de stații de așteptare, ceia ce ar însemna aproximativ EUR 8,300 per stație. În dependență de materialele utilizate și nivel de dotare al unei stații, costul construirii/reabilitării unei stații variază între EUR 1,700 și EUR 22,000. La prima vedere costul unei stații în Chișinău nu este unul exagerat, dar având în vedere faptul că peste 60% din stațiile reabilitate se află într-o stare nesatisfăcătoare, inclusiv din cauza materialelor susceptibile vandalizării și lipsa utilităților cum ar fi iluminatul, urne de gunoi, prize electrice/usb sau scaune, atunci raportul preț-calitate nu este unul favorabil pentru autoritățile locale sau cetățeni.

În cadrul unei cercetări  privind evaluarea transportului public efectuată în anul 2018, IPRE a măsurat gradul de mulțumire a utilizatorilor transportului public pe câteva componente, printre care starea stațiilor de așteptare a transportului public (figura 2). Stațiile de așteptare ale transportului public au obținut cel mai mic scor din toate componentele evaluate cum ar: iluminatul din unitățile de transport, comoditatea scaunelor, stilul de conducere, atitudinea taxatorilor sau starea tehnică a unităților de transport.

„La momentul actual, autoritățile locale nu dispun de informație referitor la numărul de pasageri care utilizează o anumită stație de transport public. Astfel, stațiile de așteptare amplasate nu sunt adaptate fluxului de pasageri sau numărului de rute de unități de transport ce traversează zona. Pe lângă disconfortul pasagerilor din stații, acest lucru îngreunează întreg procesul de îmbarcare/debarcare, în contextul în care troleibuzele așteaptă în rând pentru a avea acces la stație. Totodată, cercetările  sugerează că stațiile confortabile contribuie la creșterea numărului de călători și atractivitatea generală a transportului public. Numărul de călători la stațiile fără acoperișuri și scaune a fost mai mic decât la stațiile ce au dispus de aceste comodități. Sunt mai multe variabile care ar putea contribui la acest aspect, inclusiv numărul de rute ce traversează zona respectivă, dar rezultatele studiului confirmă faptul că utilizatorii pun accent pe nivelul de confort din stații atunci când decid să utilizeze transportul public”, consideră Stanislav Ghilețchi.

În baza problemelor identificate și a soluțiilor propuse în analiza de politici publice, expertul IPRE a venit cu următoarele opțiuni de soluționare a problemei:

1. Asumarea controlului de gestiune a stațiilor de așteptare de către autoritatea locală. Procesul de implementare a contractului cu operatorul privat a fost nesatisfăcător din start. Nu a existat un control riguros din partea Primăriei mun. Chișinău, iar problemele financiare ale companiei nu au permis realizarea acțiunilor asumate.
2. Identificarea clară a entității care își va asuma gestiunea și controlul pentru realizarea tuturor obiectivelor stațiilor de așteptare a transportului public.Se recomandă stabilirea regulilor de bază pentru colaborarea dintre autoritățile locale, întreprinderilor municipale și, după caz, cu companiile private implicate în gestionarea stațiilor de așteptare. Gestiunea fragmentată și descentralizată îngreunează procesul de administrare. Cu cât mai puține entități vor fi implicate în domeniu, cu atât mai simplu și mai rapid va fi de realizat schimbările necesare. Atunci când toți sunt responsabili în egală măsură, nimeni nu este responsabil de nimic.
3. Dezvoltarea programului pentru finanțarea stațiilor de așteptare. Se recomandă identificarea surselor de finanțare pentru menținerea acestei infrastructuri necesare pentru popularizarea în continuare a transportului public. În condițiile în care posibilitățile financiare sunt limitate, ar putea fi dezvoltat un program pentru 3-5 ani care să prevadă sume anuale care vor fi dedicate acestui domeniu. Starea nesatisfăcătoarea a stațiilor din municipiu a arătat că acestea au nevoie de investiții de capital și nu pot fi întreținute adecvat doar din venitul din publicitate. Autoritatea locală trebuie să investească fonduri suplimentare, tot așa cum o face pentru întreținerea parcului de autobuze și parcului de troleibuze. Pe lângă investițiile de capital, trebuie prevăzuți bani și pentru întreținere. Mentenanța frecventă reduce cazurile de vandalism și sumele financiare destinate viitoarelor investiții de capital. Totodată, în cadrul exercițiul de reabilitare, un accent deosebit trebuie pus pe creșterea gradului de accesibilitate.
4. Îmbunătățirea cooperării cu poliția și identificarea măsurilor pentru combaterea vandalizării stațiilor. Vandalizarea stațiilor este o problemă cu care autoritățile vor continua să se confrunte, iar pentru diminuarea acestui fenomen, trebuie depuse eforturi suplimentare între actorii guvernamentali. O soluție ar fi utilizarea materialelor și elementelor care sunt mai puțin susceptibile la vandalizare. Totodată, ar trebui examinată posibilitatea instalării camerelor de supraveghere video pentru a ușura munca de identificare a cetățenilor care distrug stațiile de așteptare. În contextul în care costul acestei măsuri este semnificativ, la etapa inițială pot fi selectate stațiile la care s-a înregistrat un număr mai mare de cazuri de vandalism.
5. Reevaluarea constantă a programului. În condițiile în care posibilitățile financiare sunt limitate și nu toate stațiile au nevoie de toate facilitățile, se recomandă efectuarea consultărilor extinse cu călătorii și identificarea priorităților acestora. Posibil nu toate stațiile au nevoie de acoperiș, iar câteva scaune și un iluminat adecvat ar fi suficiente. Dialogul constant cu alegătorii va permite o aliniere mai bună a acțiunilor autorităților și necesităților cetățenilor.

Pentru mai multe detalii, puteți urmări în reluare Audierea Publică aici, precum și consulta aici analiza de politicii publice. Mai multe informații despre audierile și propunerile de politici publice ale IPRE pot fi accesate pe pagina noastră web și Facebook.

Audierea publică a fost a unsprezece la număr din seria de consultări publice, organizate de IPRE în 2018-2019.

Reamintim că Audierile publice sunt organizate în cadrul Proiectului „Audieri publice pentru Chișinău 2.0”, implementat de IPRE cu susținerea Fundației pentru o Societate Deschisă (FOSI). Până la sfârșitul anului 2019, ne propunem să contribuim la formularea a 12 propuneri de politici publice în domeniul serviciilor publice, transportului public și reformei administrației publice din mun. Chișinău. Activitățile sunt realizate în parteneriat cu Primăria Municipiului Chișinău, PRIMĂRIAMEA și Privesc.eu, precum și un grup de experți independenți din cadrul societății civile.