Podcastul Mai Departe, gazduit de Artur Gurău, a adus în prim-plan o dezbatere interesantă cu Paula Erizanu, jurnalistă și scriitoare. Analizând starea actuală a Moldovei, scriitoarea a subliniat că țara noastră nu ar trebui să fie o victimă colaterală a mașinăriei de război a Rusiei, în special în ceea ce privește manipularea mediatică.

Erizanu crede că rolul noului Centru de Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării propus de Președinta Maia Sandu, trebuie să fie mai mult de a comunica cu instituțiile statului, nu de a prelua atribuțiile MAI sau SIS. Într-o reacție la întrebarea lui Artur Gurău despre rolul ONG-urilor în acest proces, Paula Erizanu a argumentat că, în Moldova, ONG-urile nu pot și nici nu ar trebui să substituie statul în toate aspectele.

Scriitoarea vede noul centru ca o modalitate de a limita influența propagandei Kremlinului în Moldova, apelând la un shift major în controlul informațional al Kremlinului, o situație ce persistă de zeci de ani.

Dezbaterea a ajuns la un punct mai fierbinte când a fost discutată problema libertății de exprimare. Opiniile Paulei Erizanu și ale lui Artur Gurău s-au intersectat, dar și au divergat pe această temă. În timp ce Paula Erizanu recunoaște importanța libertății de exprimare, ea a subliniat că acesta nu este cel mai important din toate. Pe de altă parte, Artur Gurău, în rolul de moderator, a prezentat o perspectivă diferită. În viziunea sa, libertatea de exprimare este un principiu esențial și prioritar. El a subliniat necesitatea de a anticipa schimbările politice viitoare, iar guvernul următor ar putea fi mult mai divers, poate chiar condus de un alt partid începând cu 2028.

Dezbaterea din cadrul podcastului Mai Departe oferă o perpectivă diferită asupra modului în care Moldova poate naviga prin provocările contemporane cum sunt libertatea de exprimare pe online și lupta cu dezinformarea. Pentru mai multe detalii, ascultați întregul episod al podcastului Mai Departe.

În ultimul episod al podcastului "Mai Departe", autoarea și jurnalista Paula Erizanu a adus în discuție insuficiența de conținut în limba engleză despre Moldova. Pe platforma de socializare Twitter preferată de Paula, este folosită în mod activ de jurnaliști străini, diplomați, factori de decizie internaționali și echipele lor de comunicare. Ei ar putea beneficia de mai multe informații pertinente despre țară. În acest context, Paula a declarat că a început să împărtășească în mod activ evenimente și informații despre Moldova în limba engleză.

O altă problemă observată de Paula este echilibrul de gen pe Twitter. Ea a observat că majoritatea influencerilor pe această platformă sunt bărbați și a făcut un apel către femei să fie mai active, să își exprime propriile idei și observații și să contribuie la diversitatea discursului online. Femeile au, fără îndoială, perspective și experiențe valoroase care pot îmbogăți conversația online și pot ajuta la crearea unui mediu digital mai echilibrat.

Podcastul a acoperit și alte subiecte importante, inclusiv potențialul turistic al Chișinăului, eurointegrarea Moldovei și lupta împotriva propagandei și dezinformării. Acestea sunt probleme cruciale care merită discutate și înțelese de un public mai larg, atât la nivel național, cât și internațional

Pentru a descoperi mai multe despre aceste discuții fascinante, urmăriți ediția podcastului Mai Departe cu Paula Erizanu.

Podcastul Mai Departe este dezvoltat de Rockit Moldova si este sprijinit de Western NIS Enterprise Fund, care susține proiecte de transformare și inițiative care promovează reformele în Ucraina și Moldova.

Bugetele precare rezervate serviciilor sociale, dificultatea aplicării unor instrumente legale care ar facilita și ordona achiziția serviciilor, precum și unele confuzii din legislație sunt câteva obstacole care ar trebui înlăturate din procesul complex de extindere și eficientizare a sistemului de servicii sociale în Republica Moldova, spun trei specialiști în domeniul serviciilor sociale din sectorul asociativ și cel public. În mod particular este necesară, în opinia lor, aplicarea unui mecanism de calculare a costurilor per beneficiar de serviciu social, ceea ce ar ajuta la planificare și bugetare, dar și de o delimitare clară, în legislație, a responsabilităților în domeniul social al administrațiilor publice locale. Am discutat subiectul cu Emilia Ciobanu, șefă a Direcției Generale Asistență Socială și Protecție a Familiei și Copilului Fălești, Ludmila Malcoci, directoare executivă a IP Keystone Moldova, și Angela Chirilov, directoare a Inspectoratului Social de Stat.

Subfinanțare și confuzii în legislație, obstacole în dezvoltarea serviciilor sociale

În prezent, în afară de capacitățile financiare precare în prestarea serviciilor sociale pe care le au administrațiile publice locale (APL), unele confuzii din legislație sunt, la fel, obstacole în dezvoltarea sistemului de servicii, spune Emilia Ciobanu. Ea argumentează că legislația nu delimitează clar competențele și responsabilitățile APL: „APL-urile locale au competențe de cooperare și competențe delegate. Dar, spre regret, delimitările competențelor între administrația de nivel central și local în domeniul social sunt confuze și neclare. Nu este definit și delimitat de exemplu însuși conținutul termenului competență – competență proprie sau competență delegată de la nivel central. Actualul sistem de protecție socială finanțează preponderent serviciile sociale specializate, adică cele create și gestionate de către administrațiile publice raionale și se pune mai puțin accent pe dezvoltarea serviciilor primare. Iar asta este o problemă, deoarece noi toți așteptăm să prevenim situațiile de risc, fie că e vorba despre copii sau despre o altă categorie de beneficiari. Din păcate, dacă cadrul legal nu delimitează clar competențele, nu delimitează responsabilitățile și sursele de finanțare, uneori sunt impedimente pentru a APL-urile locale”.

La rândul său, Ludmila Malcoci apreciază că în prezent, serviciile sociale sunt puține și răzlețe în Republica Moldova, iar dezvoltarea lor a depins în mare parte de cât de active au fost autoritățile publice locale și cât de mult au fost ele interesate să susțină grupurile vulnerabile. „Sunt multe raioane care în general nu au servicii sociale, deloc. Ceea ce am putut susține și am putut dezvolta în mare parte a fost cu suportul donatorilor. Eu cred că ar trebui să avem un progam la nivel de stat privind dezvoltarea serviciilor sociale. Nu aș spune că avem servicii puține doar din cauză că nu sunt bani. Sunt puține pentru că foarte multă lume nu s-a gândit la restructurare sau nu și-a dorit o restructurare a sistemului de asistență socială. Noi până azi avem instituții rezidențiale foarte mari, unde stau câte 300 - 500 de persoane cu dizabilități, cum ar fi de exemplu, la Bădiceni, r. Soroca, Orhei, Hâncești. Aceste servicii consumă mulți bani și nu sunt tocmai eficiente, pentru că duc și mai mult la segregarea persoanelor cu dizabilități”, argumentează Ludmila Malcoci. De fapt, adaugă directoarea executivă a IP Keystone Moldova, serviciile sociale sunt până în prezent subfinanțate și din cauză că nu există un mecanism de calculare a costurilor serviciilor sociale: „La planificare, fiecare reieșea din anumite modalități de costificare, nu întotdeauna obiective, iar asta este o problemă, desigur”.

Și Angela Chirilov, directoare a Inspectoratului Social de Stat, instituție care exercită controlul de stat în domeniul asistenței sociale, pune insuficiența finanțării pe primul loc în lista provocărilor în prestarea eficientă a serviciilor sociale: „Bugetele restrânse pot afecta capacitatea de a presta servicii adecvate și de a răspunde nevoilor diverse ale beneficiarilor. Cererea pentru servicii sociale este adesea legată de probleme sociale complexe, cum ar fi sărăcia, excluziunea socială, violența domestică, abuzul de substanțe și probleme de sănătate mentală. Abordarea acestor nevoi complexe poate fi un proces dificil și necesită resurse suplimentare și expertiză specializată. De asemenea, în anumite zone, accesul la serviciile sociale poate fi limitat din cauza distanțelor mari, infrastructurii precare sau izolării geografice. Acest lucru poate crea dificultăți în prestarea și accesul la servicii pentru persoanele din comunități mai puțin dezvoltate sau izolate”.

Posibile soluții: stimulente financiare pentru comunități, un mecanism de calcul al costurilor per beneficiar de serviciu, extinderea pachetului minim de servicii etc.

Emilia Ciobanu, care activează în domeniul asistenței sociale de peste 20 de ani, sugerează câteva măsuri de aplicat, care ar îmbunătăți prestarea și dezvoltarea serviciilor sociale. Una dintre ele ar fi acordarea unor stimulente financare din partea statului pentru dezvoltarea serviciilor la nivel de comunitate: „APL-urile locale au nevoie de susținere din partea statului pentru dezvoltarea serviciilor sociale. Acestea sunt cele mai necesare servicii. Dacă ne dorim să reducem numărul de beneficiari, să prevenim situațiile de risc, trebuie să începem de acolo – de la nivel local și statul ar trebui să-și asume cumva susținerea și a APL-urilor locale”. Ea menționează și finanțarea și extinderea pachetului minim de servicii sociale drept un angajament pe care ar trebui să și-l asume autoritățile centrale, pentru a scoate o parte din povară de pe umerii administrațiilor locale. „La moment, finanțarea pachetului minim de servicii sociale se confruntă cu mari probleme, adică finanțările sunt sporadice... cei de la nivel local nu pot să asigure o finanțare durabilă. În special, cererea pentru serviciul de asistență personală este foarte mare, de aceea cred că e foarte important ca pachetul minim de servicii sociale să fie finanțat din bugetul de stat și să fie puțin extins: la moment aici intră 5 servicii – sprijin familial, monetar, asistența parentală profesionistă, serviciul casă de copii de tip familie și asistența personală. Dar poate că ar fi bine de extins un pic?”, spune Emilia Ciobanu.

Referitor la planificarea și bugetarea serviciilor, șefa DGASPFC Fălești vorbește, în primul rând, despre un mecanism de costificare ca despre o necesitate urgentă: „De atâta timp se vorbește despre costificarea serviciilor, procurarea lor, însă așa și nu avem normative de costificare, iar fără ele este foarte greu de planificat resursele financiare de care ar avea nevoie administrația publică locală pentru a procura serviciile de care are nevoie, dar le are dezvoltate. De asemenea, entitatea care își planifică întreținerea serviciului, la fel, are nevoie de un ghidaj clar în formarea costului per beneficiar de serviciu. Normativele pentru întreținerea serviciilor trebuie să fie actualizate și ajustate la situația reală. Lipsa formulei de calcul al costului serviciului este o problemă foarte importantă”. În opinia sa, ar fi bine de gândit la elaborarea unor mecanisme de finanțare per beneficiar, eventual după modelul din educație și medicină – finanțare per elev sau pacient. „Banii ar trebui să urmeze beneficiarul – dacă are nevoie de servicii sociale la nivel de comunitate – îl susținem în comunitate; dacă trebuie să procurăm pentru el servicii de plasament temporar – banii să fie redirecționați după el. Poate că un astfel de mecanism nu este real pentru moment, dar totuși să ne gândim la el, or, și administrația publică locală ar fi interesată de dezvoltarea serviciilor pimare pentru prevenirea intrării în situații de risc. Atunci, dacă APL-ul ar avea, de exemplu, niște subvenții, confinanțări, și ar primi bani la nivel de localitate, s-ar gândi cum să mențină beneficiarul în comunitate, să dezvolte serviciul la nivel local, dar nu să procure servicii specializate, care sunt mult mai costisitoare. În acest caz autoritățile locale ar fi mai interesate să dezvolte servicii la nivel de comunitate. În prezent, administrația publică locală de nivelul întâi, dacă a identificat, de exemplu, o persoană vârstnică care are nevoie de întreținere sau un copil care e separat de părinți, se gândește mai degrabă cum să-l trimită într-un serviciu specializat și să scape de el din teritoriu. Însă în cazurile în care ar trebui să procure serviciile pentru el s-ar gândi cum să dezvolte serviciul la nivel de comunitate, că-i mai ieftin”, mai explică Emilia Ciobanu.

Ludmila Malcoci: Rolul autorităților publice este să monitorizeze calitatea serviciilor sociale, nu să le presteze și tot ele să le monitorizeze eficiența

Pentru ca parteneriatul dintre prestatorii de servicii sociale și autorități să se dezvolte și să fie eficient, ar trebui regândit mecanismul de finanțare a serviciilor sociale, este de părere Ludmila Malcoci, care, împreună cu organizația pe care o conduce, Keystone Moldova, a obținut acreditarea pentru mai multe servicii sociale prestate. „Noi avem un conflict de interese când autoritatea publică este și prestator de servicii. Sunt puține cazurile când prestatorii de servicii sociale sunt organizațiile neguvernamentale și foarte puține când acești prestatori sunt finanțați din fonduri publice. Un exemplu este linia telefonică instituită de Keystone Moldova, care e un fel de mecanism de reclamații pentru persoane cu dizabilități. Noi am ajutat Ministerul Muncii și Protecției Sociale să o dezvolte, iar Ministerul până la urmă și-a asumat responsabilitatea pentru ea. Keystone Moldova a fost acreditată pentru prestarea acestui serviciu și în fiecare an Ministerul anunță concurs de achiziții publice, noi participăm și obținem banii pentru a presta serviciul dat. Mai există câteva servicii finanțate similar – linie telefonică pentru copii, femei supuse violenței etc. Este un exemplu de parteneriat funcțional între autoritate și prestator. Însă în cazul autorităților publice locale, ele practic nu au servicii pe care să le finanțeze. Pentru ca acest parteneriat să se dezvolte, trebuie să avem un mecanism de finanțare care să contribuie la dezvoltarea mai multor prestatori de servicii sociale privați. La nivel local aceste servicii trebuie dezvoltate de către autorități în funcție de nevoile diferitelor grupuri vulnerabile. În fiecare an aceste nevoi pot fi diferite. Totodată, ar fi bine dacă ar fi un buget pe servicii sociale și în baza acestui buget anual ar fi anunțate achiziții de servicii sociale. Rolul autorităților publice ar fi să monitorizeze calitatea serviciilor. Acesta este de obicei parcursul normal al unui serviciu social. Dar în condițiile în care autoritățile publice sunt cele care se acreditează ca prestatori de servicii, ele prestează servciile și tot ele le monitorizează avem un mare conflict de interese”, argumentează Ludmila Malcoci.

Un parteneriat eficient dintre prestatorii de servicii sociale și autorități este esențial pentru a asigura o ofertă coerentă și integrată de servicii, este de părere Angela Chirilov, doar că aici există anumite condiții. „Coordonarea și colaborarea dintre cele două părți pot fi dificile din cauza diferențelor de competențe, proceduri și priorități între diferitele entități implicate. Prestarea serviciilor sociale de calitate necesită personal bine pregătit și motivat. Uneori este dificil să se găsească și să se păstreze personalul calificat din cauza salariilor mici, a condițiilor de lucru precare sau a lipsei de oportunități de dezvoltare profesională. Anumite categorii de beneficiari ai serviciilor sociale pot fi stigmatizate și discriminate în societate. Aceasta poate afecta prestarea serviciilor și accesul la acestea, deoarece unii prestatori sau autorități pot fi reticenți să se implice sau să ofere sprijin adecvat acestor grupuri. Acestea sunt doar câteva dintre provocările cu care se confruntă autoritățile și prestatorii de servicii sociale. Abordarea lor necesită eforturi continue pentru a îmbunătăți finanțarea, coordonarea, calitatea serviciilor și accesibilitatea acestora, astfel încât să poată răspunde nevoilor complexe ale beneficiarilor”, spune Angela Chirilov.

Acest material a fost produs cu suportul financiar al Uniunii Europene. Responsabilitatea pentru conținutul acestuia îi revine în exclusivitate Centrului pentru Jurnalism Independent și nu reflectă în mod necesar opinia Uniunii Europene.

Patru persoane cu dizabilități intelectuale din raionul Cantemir care s-au aflat o vreme în instituții rezidențiale vor locui în curând înt-o casă achiziționată special pentru ele în comuna Baimaclia, unde a fost creat serviciul social Locuință Protejată. Acest serviciu este destinat adulților cu dizabilități intelectuale ușoare și cu un grad sporit de autonomie personală. În cadrul serviciului, ei sunt integrați în comunitate, fac împreună treburile casnice și chiar își pot găsi un loc de muncă, fiind ghidați de un lucrător social și un manager al serviciului. Această formă de asistență a persoanelor cu dizabilități contribuie la evitarea izolării și la dezvoltarea abilităților de trai independent.

Serviciul social Locuință Protejată a fost dezvoltat de către Asociația Obștească „Parteneriatul Aachen Moldova” și Consiliul Raional Cantemir, în cadrul proiectului „Organizațiile societății civile acționează pentru servicii sociale mai bune”, finanțat de Uniunea Europeană, cofinanțat și implementat de Fundația Soros Moldova. Din resursele proiectului a fost procurată casa în care vor locui beneficiarii, care a fost dotată cu mobilier și electrocasnicele necesare, iar Consiliul Raional Cantemir va finanța în continuare activitatea serviciului.

„Un astfel de serviciu era foarte necesar pentru raion, unde avem persoane care riscă să fie plasate în instituții rezidențiale. Aici noi le-am creat condiții bune de trai, ca să nu se simtă că sunt oameni cu dizabilități, ci membri obișnuiți ai comunității”, a declart, la lansarea serviciului, Natalia Dediu, președintă a Asociației „Parteneriatul Aachen Moldova”.

„Locuința protejată, ca serviciu social specializat, are misiunea, pe de o parte, să prevină instituționalizarea – ca oamenii să nu ajungă în instituții imense, centre de plasament sau școli internat -, iar pe de altă parte - să-i susțină pe cei care ies din aceste instituții. Locuințele protejate sunt case obișnuite. Nu vom vedea la poartă inscripții, de exemplu. Sunt case obișnuite, în care persoanele cu dizabilități sunt ghidate, li se oferă suport, asistență, mai ales în primele luni, ca să-și formeze deprinderi de viață, iar ulterior, după suportul oferit, tinerii, dobândind anumite abilități, pot să lucreze în comunitate, se angajează la muncă, își pot pregăti de sinestătător masa, ei pot participa la toate activitățile din comunitate, la hramuri, sărbători etc. Prin locuințele protejate ne apropiem și de oamenii din comunitate - ei înțeleg mai bine ce înseamnă dizabilitatea, toleranța”, explică Marcela Dilion, manageră de programe la Keystone Moldova, organizație care a oferit instruire și mentorat la crearea acestui serviciu social.

Locuința Protejată de la Baimaclia este unul dintre cele 40 de servicii sociale create în diferite localități ale Republicii Moldova în cadrul proiectului „Organizațiile societății civile acționează pentru servicii sociale mai bune”, finanțat de Uniunea Europeană, cofinanțat și implementat de Fundația Soros Moldova în parteneriat cu IP Keystone Moldova și AO Institutum Virtutes Civilis.