Știri sociale

Primele rezultate ale evaluării Sistemului Naţional de Integritate discutate cu reprezentanţii autorităţilor publice

La 21 ianuarie 2014, în cadrul şedinţei Alianţei Anticorupţie (AAC), Transparency International – Moldova a prezentat rezultatele evaluării următorilor şapte piloni din Sistemul Naţional de Integritate[1](SNI): Parlamentul, Curtea de Conturi, Comisia Electorală Centrală, Instituţia Ombudsmanului, Mass-media, Sectorul public şi Sectorul privat. La şedinţa au participat reprezentanţii Cancelariei de Stat, Parlamentului Republicii Moldova şi Centrului Naţional Anticorupţie.

În cadrul şedinţei au fost expuse concluziile studiului privitor la punctele slabe din cadrul legal şi practica funcţionării pilonilor menţionaţi şi formulate propuneri care ar consolida capacitatea acestora de a preveni corupţia.

Constatări

Experţii au venit cu mai multe constatări referitoare la capacităţile financiare şi umane, transparenţa, integritatea, responsabilitatea şi rolul instituţiilor evaluate, printre ele fiind, în special, remarcate următoarele:

Parlamentul. Menţinerea credibilităţii devine o provocare pentru Parlamentul RM. Credibilitatea redusă a Parlamentului, precum şi perceperea acestuia ca instituţie afectată sporit de corupţie, se datorează mai multor probleme, cum ar fi: ignorarea repetată de către Parlament a exigenţelor procedurii legislative; reglementări insuficiente în partea ce ţine de transparenţa decizională a Parlamentului, precum şi punerea selectivă în aplicare a normelor existente în acest sens; reglementări insuficiente care ar asigura integritatea individuală a membrilor Parlamentului, precum şi ignorarea, în practică, de către Parlament, a problemelor legate de integritate; lipsa unor mecanisme eficiente care ar asigura executarea adreselor Curţii Constituţionale; punerea sporadică şi ineficientă în aplicare a instrumentelor de supraveghere a Guvernului; eventuala politizare a numirilor în funcţiile publice ale personalului din cadrul Secretariatului Parlamentului; necesităţile de instruire a personalului, care rămân neacoperite financiar; reglementări insuficiente ce ţin de Biroul permanent al Parlamentului.

Curtea de Conturi (CC) activează în baza unui cadru legal menit să asigure independenţa instituţiei, integritatea membrilor şi accesul la informaţiile despre activitatea acesteia. Totuşi, la selectarea şi numirea membrilor CC se pune accentul pe criteriul politic şi nu pe integritate şi profesionalism, existând un risc înalt al influenţei politice asupra instituţiei. Verificarea prealabilă a candidaţilor la funcţia de membru al CC nu se efectuează, ceea ce implică riscul accederii în CC a unor persoane cu reputaţie reproşabilă. Deşi CC dispune de independenţă financiară, ea nu are posibilitatea de a atrage experţi pentru efectuarea unor audituri specifice, de ex, a instituţiilor financiare. CC asigură instruirea profesională şi anticorupţie a auditorilor, cu toate acestea există cazuri de nerespectare a restricţiilor de postangajare. În ultimii ani, conlucrarea CC cu Parlamentul s-a îmbunătăţit uşor, însă ea este considerată insuficientă din lipsa procedurilor care ar reglementa acest proces şi din necunoaşterea de către deputaţi a specificului activităţii CC. Deşi legislaţia stabileşte că rapoartele financiare anuale ale CC urmează să fie supuse unui audit extern, efectuat de către o organizaţie internaţională selectată de Parlament prin concurs, până în prezent această cerinţă nu a fost îndeplinită. CC identifică multiple încălcări ale legislaţiei la utilizarea mijloacelor financiare şi administrarea patrimoniului public, expediind rapoartele de audit la autorităţile auditate pentru remedierea situaţiei şi, după caz, organelor de drept pentru luarea măsurilor de rigoare faţă de cei vinovaţi. Cu toate acestea, o parte considerabilă a recomandărilor CC nu se implementează, cauzele principale fiind lipsa sancţiunilor pentru încălcarea legislaţiei de către membrii organelor colegiale de decizie şi pentru iresponsabilitate managerială, impunitatea factorilor de decizie vinovaţi de utilizarea neconformă a mijloacelor publice, implicarea insuficientă a Guvernului şi Parlamentului în monitorizarea implementării hotărârilor CC.

Comisia Electorală Centrală (CEC). CEC a înregistrat în ultimii ani progrese în consolidarea independenţei financiare, revizuirea structurii organizaţionale, sporirea capacităţilor de instruire a funcţionarilor electorali şi a publicului. Abilităţile CEC au evoluat considerabil, instituţia fiind apreciată drept transparentă, receptivă în contactele cu ONG-urile, capabilă să reacţioneze prompt la critică şi să întreprindă operativ măsuri de remediere a neregulilor semnalate. Totuşi, încrederea publicului în organizarea unor alegeri libere şi corecte este destul de joasă, fapt care se datorează unui şir de probleme: vulnerabilitatea CEC faţă de influenţa politică; capacitatea slabă de a preveni fraudele electorale; dotarea tehnico-materială insuficientă a birourilor electorale din teritoriu; fluiditatea funcţionarilor electorali, precum şi insuficienţa cunoştinţelor şi experienţei acestora. Persistă problema intervenţiilor frecvente în cadrul legal din domeniu, există probleme în reglementarea finanţării campaniilor electorale şi administrarea alegerilor; normele ce ţin de conduita şi integritatea membrilor CEC sunt lacunare, iar mecanismele de asigurare a integrităţii membrilor CEC - insuficiente; lipseşte mecanismul de control al executării hotărârilor CEC privind soluţionarea contestaţiilor, sunt lacunare prevederile despre depunerea, acceptarea, administrarea şi aprecierea probelor.

Instituţia Ombudsmanului. Centrul pentru Drepturile Omului (CpDOM) dispune de anumite resurse financiare, umane şi de infrastructură, însă acestea sunt insuficiente pentru îndeplinirea eficientă a sarcinilor sale. Cooperarea instituţiei cu Parlamentul este considerată deficitară, fiind cauzată inclusiv de atitudinea superficială a deputaţilor faţă de problematica apărării drepturilor omului, de lipsa unor proceduri de audiere în Parlament a raportului privind respectarea drepturilor omului şi a rapoartelor tematice ale avocaţilor parlamentari, precum şi de eforturile insuficiente ale СpDOM de a semnala în Parlament despre încălcările flagrante ale drepturilor omului. Imaginea instituţiei a fost afectată de cazuri de conduită reproşabilă a unor avocaţi parlamentari semnalate de mass-media şi organizaţiile neguvernamentale, Parlamentul neluând atitudine faţă de acestea sau limitându-se la declaraţii generale. Instituţia nu dispune de un mecanism de monitorizare a aplicării recomandărilor sale, precum şi de o procedură care ar evalua performanţa activităţii şi satisfacţia petiţionarilor de calitatea serviciilor prestate. În ultimii ani au fost înregistrate progrese în examinarea petiţiilor, exercitarea măsurilor de reacţionare şi propagarea cunoştinţelor în domeniul apărării drepturilor omului, cu toate acestea, instituţia nu este în măsură suficientă cunoscută şi percepută ca o instituţie naţională de protecţie a drepturilor omului, în special, în localităţile rurale.

Mass-media. Pe piaţa mediatică a  Republicii Moldova operează o multitudine de instituţii mass-media, dar multitudinea nu înseamnă şi diversitate sau pluralism de opinii. A apărut şi fenomenul concentrării/monopolizării mass-media. Cenzura nu este des întâlnită, în timp ce autocenzura este o practică comună în rândul jurnaliştilor. Capacitatea mass-media de a reflecta corect şi echidistant spectrul politic este influenţată de proprietarii/diriguitorii din umbră a acesteia. Transparenţa informaţiilor despre proprietarii mass-media rămâne o problemă care figurează pe agenda societăţii civile şi a guvernării. În spaţiul audiovizualului, o problemă importantă este lipsa de transparenţă în procesul de acordare sau retragere a frecvenţelor de emisie şi în stabilirea grilei obligatorii de programe retransmise prin reţelele de cablu. Deşi CCA manifestă un activism mai mare decât în anii precedenţi, monitorizând constant radiodifuzorii şi aplicând sancţiuni în mai multe cazuri, se resimte o anumită ineficienţă a acestuia din cauza lipsei de independenţă. Sancţiunile nu întotdeauna sunt aplicate corect şi echidistant. Codul audiovizualului necesită modificări.

Sectorul privat. Cadrul legal în domeniul antreprenoriatului a fost îmbunătăţit, pe când cel normativ continuă să rămână vulnerabil, multe prevederi nefiind aplicate de autorităţile publice. Se implementează cu întârziere acţiunile în domeniul controalelor de stat. O problemă stringentă este neprotejarea sectorului de afaceri de atacurile raider, ceea ce reduce securitatea afacerilor şi descurajează potenţialii investitori. Deşi cadrul legislativ în vigoare asigură transparenţa în societăţile pe acţiuni prin obligativitatea publicării rapoartelor financiare, altor rapoarte despre valorile imobiliare şi efectuării auditului extern, totuşi nivelul de transparenţă a raportării financiare este insuficient. S-au înregistrat progrese în aplicarea standardelor guvernării corporative în băncile comerciale şi unele societăţi pe acţiuni mari cu capital străin şi cu capital de stat sau mixt. Totuşi, în majoritatea societăţilor pe acţiuni guvernarea corporativă, bazată pe mecanisme de autoreglare, este ineficientă. Sectorul de afaceri nu participă la formularea politicilor anticorupţie şi are legături slabe cu societatea civilă, parteneriatul cu societatea civilă fiind realizat, în special, prin asociaţiile oamenilor de afaceri şi platformele acestora.

Sectorul public. Pe parcursul ultimilor ani administraţia publică centrală a fost supusă unor reforme radicale în rezultatul cărora s-au înregistrat îmbunătăţiri la capitolul transparenţa decizională, responsabilitate şi integritate. A fost pus în funcţie mecanismul de consultare cu societatea civilă a proiectelor de acte legislative, normative şi administrative cu impact asupra businessului şi cetăţenilor; modernizat cadrul legal al funcţiei publice şi procedurilor de personal; implementat managementul performanţelor funcţionarilor publici şi reformat sistemul de salarizare a acestora; instituită Comisia Naţională de Integritate. Reforma administraţiei publice centrale a contribuit la delimitarea clară a autorităţilor/instituţiilor publice potrivit funcţiilor de elaborare a politicilor publice, a celor de implementare a politicilor şi a celor de control. De asemenea, funcţia publică a fost delimitată de cea administrativă şi, parţial, de funcţia politică. Totuşi, practica numirii conducerii autorităţilor publice pe criterii politice duce deseori la disponibilizări de personal, fiind afectată memoria instituţională a autorităţilor. Deşi cadrul legislativ al administraţiei publice centrale a fost îmbunătăţit, persistă discrepanţe între noile prevederi legale şi cele în vigoare adoptate anterior. Guvernul n-a reuşit să dezvolte o strategie generală de reformare a întregii administraţii publice, a întârziat cu reformarea serviciilor publice, acest domeniu rămânând destul de corupt. În practică, prevederile legale ce ţin de transparenţă şi integritate se implementează neuniform.

Propuneri

În cadrul şedinţei AAC au fost expuse un şir de propuneri de consolidare a integrităţii instituţiilor sus-menţionate, care au fost discutate cu reprezentanţii Parlamentului, Cancelariei de Stat şi Centrului Naţional Anticorupţie. Recomandările au fost susţinute de membrii AAC şi propuse spre remitere factorilor de decizie. Lista propunerilor, în profilul instituţiilor Sistemului Naţional de Integritate, include următoarele:

Parlamentul:

•           Elaborarea şi aprobarea unui Regulament al Biroului permanent al Parlamentului, care să cuprindă norme, inclusiv: privind modul de funcţionare a acestui organ; modul de organizare şi desfăşurare a şedinţelor Biroului permanent; obligativitatea publicării agendei şedinţelor şi hotărârilor Biroului permanent;
•           Elaborarea şi aprobarea unui Regulament al numirilor în funcţie publică şi desfăşurării concursurilor publice;
•           Îmbunătăţirea Legii privind transparenţa în procesul decizional, în partea ce ţine de încălcări şi sancţiuni, precum şi completarea Regulamentului Parlamentului cu norme care ar viza: procedurile aplicabile consultării publice; formele şi procedurile consultărilor publice; recepţionarea (analiza şi sinteza) recomandărilor; întocmirea şi publicarea Raportului cu privire la transparenţa în procesul decizional; responsabilităţile actorilor-cheie; lista exhaustivă a documentelor obligatorii pentru plasare web (inclusiv - ce vizează activitatea fracţiunilor parlamentare, Biroului permanent şi comisiilor permanente); termene şi mecanisme de control;
•           Eficientizarea modului de asigurare în practică a transparenţei procesului decizional parlamentar, prin: înregistrarea electronică a prezenţei deputaţilor la şedinţele în plen; implementarea sistemului de vot electronic; informarea publicului asupra agendei Biroului permanent; plasarea pe web site-ul Parlamentului a hotărîrilor Biroului permanent, precum şi a proceselor-verbale ale şedinţelor publice ale comisiilor, a proceselor-verbale privind contribuţia părţilor interesate, a înregistrării video/audio a şedinţelor în plen (web site-ul Parlamentului ar trebui să permită vizualizarea şi audierea, on-line, a şedinţelor plenare);
•           Completarea cadrului legal relevant cu prevederi care ar asigura executarea de către autorităţi, inclusiv – Parlament, a adreselor Curţii Constituţionale;
•           Întocmirea şi publicarea Rapoartelor anuale ale Parlamentului privind transparenţa decizională, precum şi a unor rapoarte mai cuprinzătoare ale Parlamentului privind activitatea sa;
•           Examinarea proiectului Codului de etică şi conduită a deputatului în Parlament cu îmbunătăţirea esenţială a acestuia astfel, încât acesta să concretizeze mai multe aspecte ce ţin de conflictele de interese, restricţii post-angajare, abateri şi sancţiuni, mecanisme de punere în executare a sancţiunilor aplicate;
•           Punerea în aplicare corespunzătoare şi efectivă a nomelor ce ţin de rigorile procedurii legislative, inclusiv la numirile în funcţii, precum şi implementarea reglementărilor privind cadourile şi ospitalitatea, sancţionând şi urmărind executarea sancţiunii aplicate pentru comportament necorespunzător, reacţionând la orice problemă legată de integritatea individuală a deputaţilor;
•           Biroului permanent al Parlamentului - modificarea prevederilor din art. 7 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Secretariatului Parlamentului Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Biroului permanent al Parlamentului nr. 31 din 12.12.2012, oferind Secretarului general al Parlamentului dreptul de a numi personalul în funcţiile publice din cadrul Secretariatului;
•           Comisiilor parlamentare permanente – valorificarea plenară a tuturor mecanismelor de cooperare cu societatea civilă,  inclusiv a consiliilor de experţi şi audierilor publice; menţionarea, în rapoarte şi sinteze, a contribuţiilor venite asupra proiectului de act legislativ din partea societăţii civile; anunţarea consultările publice în timp util, astfel oferind efectiv posibilitate publicului de a participa în procesul decizional.
•           Includerea prevederilor despre instituţia avocatului parlamentar în Constituţia Republicii Moldova;
•           Adoptarea de către Parlament proiectul Legii cu privire la avocatul poporului, ţinând cont de recomandările experţilor internaţionali şi naţionali, care conţine prevederi despre independenţa financiară a instituţiei, selectarea avocaţilor prin concurs, stabilirea garanţiilor suplimentare de profesionalism (eventual, stagiu de muncă în domeniu de 15 ani) şi integritate pentru candidaţi, transparenţă în activitate, etc.;
•           Punerea în corespundere a politicii de salarizare a avocaţilor poporului şi a personalului CpDOM cu nivelul  de complexitate, responsabilitate şi calificare a activităţii funcţionarilor instituţiei;
•           Asigurarea participării societăţii civile la procesul de selectare a candidaţilor la postul de avocat parlamentar, precum şi la procesul demiterii avocatului parlamentar;
•           Elaborarea şi aplicarea unui mecanism de monitorizare a implementării recomandărilor CpDOM;
•           Consolidarea capacităţilor CpDOM de a sistematiza problemele de ordin de drept cu care se confruntă populaţia şi a veni cu iniţiative legislative în Parlament;
•           Includerea în raportul CpDOM a unui compartiment ce ţine de problemele sistemice în respectarea drepturilor omului, recomandările emise de CpDOM şi analiza gradului de îndeplinire a acestora;
•           Asigurarea publicării raportului CpDOM privind respectarea drepturilor omului până la expedierea acestuia în Parlament pentru a le oferi reprezentanţilor societăţii civile posibilitatea de a-l dezbate;
•           Includerea în Regulamentul CpDOM reguli cuprinzătoare privind conduita şi etica avocaţilor poporului şi angajaţilor instituţiei, publicarea declaraţiilor de venituri şi proprietate şi de interese personale a avocaţilor pe pagina web a instituţiei;
•           Elaborarea şi aplicarea unui sistem de indicatori de evaluare a performanţei activităţii instituţiei şi a satisfacţiei petiţionarilor de calitatea serviciilor oferite;
•           Asigurarea  instruirii  continue  a  colaboratorilor  CpDOM  şi ai reprezentanţelor pentru a asigura o înaltă calitate a cunoştinţelor precum şi a schimbului de experienţă; 
•           Consolidarea capacităţii reprezentanţelor CpDOM prin asistenţă financiară, tehnico-administrativă, umană;
•                      Extinderea activităţilor de instruire a funcţionarilor publici şi a populaţiei privind specificul activităţii avocatului poporului.
•           Transmiterea competenţelor Agenţiei Naţionale de Achiziţii Publice privind examinarea contestaţiilor agenţilor economici unui inspectorat independent, în vederea excluderii conflictului de interese în care se află Agenţia;
•           Eliminarea discrepanţelor dintre actele legislative care au intrat în vigoare în ultimii ani şi actele legislative adoptate anterior, inclusiv referitoare la:

Curtea de Conturi

• Verificarea prealabilă a candidaţilor la membrii CC, în special, din punct de vedere a integrităţii şi profesionalismului acestora;
• Examinarea oportunităţii numirii la conducerea CC a reprezentantului opoziţiei;
• Elaborarea şi adoptarea amendamentelor la Codul penal în vederea atragerii la răspundere a membrilor organelor colegiale de decizie pentru încălcarea legislaţiei;
• Urgentarea adoptării proiectului legii privind stabilirea sancţiunilor pentru iresponsabilitatea managerială în acumularea şi utilizarea mijloacelor publice, precum şi pentru neexecutarea hotărârilor CC;
• Examinarea oportunităţii introducerii în Legea Curţii de Conturi a prevederilor despre posibilitatea efectuării de către CC a auditurilor în societăţile comerciale, cota statului în capitalul social al cărora este mai mică de 50% si de a stabili valoarea minimă a capitalului social al unor atare societăţi comerciale;
• Introducerea în Legea Curţii de Conturi a termenului de examinare de către Parlament a raportului CC asupra administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice şi patrimoniului public,
• Examinarea oportunităţii semnării unui acord între Guvern şi CC privind desfăşurarea unor şedinţe ale Guvernului la care se vor examina rezultatele auditurilor CC, abilitarea Corpului de control a Prim-ministrului cu atribuţii de supraveghere a implementării recomandărilor CC;
• Elaborarea unui mecanism eficient de exercitare a controlului parlamentar asupra implementării hotărârilor CC, care ar prevedea inclusiv: crearea unei subcomisii parlamentare abilitate de examinarea şi analiza implementării hotărârilor CC; prezentarea de către Guvern în Parlament a unui raport despre implementarea hotărârilor CC, inclusiv recuperarea prejudiciilor constatate; publicarea statisticii privind dosarele pornite în baza hotărârilor CC şi a celor pierdute în  judecată; analiza implementării hotărârilor Parlamentului ce ţin de rapoartele de audit;
• Urgentarea elaborării unui act normativ care va reglementa conlucrarea dintre CC şi Parlament, implicit va stabili obligativitatea audierii raportului anual asupra administrării mijloacelor publice cu participarea factorilor de decizie a entităţilor auditate;
• Efectuarea auditului extern al  raportului financiar al CC de către o companie de audit internaţională, selectată prin concurs de Parlament, şi asigurarea transparenţei rezultatelor acestui audit;
• Responsabilizarea membrilor Consiliului de cooperare cu organele de drept, analiza eficienţei activităţii acestora, includerea în componenţa Consiliului a reprezentantului Guvernului;
• Plasarea pe pagina web a CC a declaraţiilor de venituri şi proprietate şi interese personale ale membrilor CC, a rezultatelor evaluării interne a riscurilor de corupţie şi a Planului de integritate a CC;
• Instruirea continuă a auditorilor CC la subiecte anticorupţie, inclusiv conduita etică şi tratarea conflictelor de interese, consolidarea controlului intern asupra respectării restricţiilor de postangajare;
• Familiarizarea deputaţilor şi a publicului privitor la specificul activităţii Curţii de Conturi.

Comisia Electorală Centrală:

• Adoptarea proiectului de lege pentru implementarea recomandărilor GRECO;
• Desemnarea membrilor CEC în baza unui concurs transparent;
• Eficientizarea mecanismului de raportare a CEC către Parlament;
• Elaborarea şi aplicarea unui mecanism care să asigure integritatea membrilor CEC;
• Modificarea cadrului legal pentru a spori operativitatea examinării încălcărilor legislaţiei electorale, în special în perioada preelectorală şi electorală; instruirea continuă a membrilor şi personalului CEC în subiecte anticorupţie.

 Instituţia avocatului poporului:

Sectorul public

-           cadouri, servicii, favoruri şi alte avantaje stipulate în Legea privind Codul de conduită a funcţionarului public şi  cele prevăzute în Codul contravenţional şi Codul penal;

-           procedura de evaluare a performanţelor funcţionarilor publici prevăzută de Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi procedurile de atestare a funcţionarilor publici cu statut special prevăzute de diverse legi speciale;

-           delimitarea funcţiilor şi atribuţiilor ministerelor, prevăzute în Legea cu privire la administraţia publică de specialitate, de funcţiile şi atribuţiile autorităţilor administrative de specialitate din subordinea ministerelor, prevăzute în legile speciale pe domenii;      

•           Asigurarea aplicării de către toate autorităţile publice, în special, cele locale, a prevederilor legale ce ţin de transparenţă şi integritate;
•           Monitorizarea aplicării Codului de conduită a funcţionarului public şi a altor legi ce ţin de sistemul de integritate,  examinarea oportunităţii transmiterii în acest scop a atribuţiilor de monitorizare Comisiei Naţionale de Integritate, cu extinderea statelor de personal al acesteia;
•           Încurajarea dialogului dintre APL şi societatea civilă în vederea elaborării unor planuri de activităţi anticorupţie în teritoriu.
•           Iniţierea dezbaterilor publice pentru elaborarea unui pachet de propuneri în scopul prevenirii practicilor de preluare forţată a proprietăţii (atacurilor raider), în special, în sectorul financiar;
•           Sporirea transparenţei controalelor de stat, inclusiv prin asigurarea de către Cancelaria de Stat a funcţionalităţii portalului www.controale.gov.md, publicarea raportului anual privind rezultatele efectuării controalelor de stat;
•           Elaborarea de către Ministerul Finanţelor/Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a unei instrucţiuni detaliate privind metodologia de trecere la standardele internaţionale de contabilitate; organizarea cu suportul donatorilor externi a unor cursuri gratuite de instruire pentru contabili, inclusiv prin Internet; asigurarea consultării on-line a oamenilor de afaceri la subiectul ţinerii evidenţei contabile (eventual, prin platforme informaţionale: fisc.md, info.md);
•           Încurajarea participării oamenilor de afaceri în monitorizarea politicilor anticorupţie, inclusiv în cadrul Consiliului civil de pe lângă Centrul Naţional Anticorupţie;
•           Elaborarea unui mecanism de aplicare a Codului de Guvernare Corporativă în societăţile pe acţiuni;
•           Elaborarea unui model de Cod de etică pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi recomandarea acestuia spre aplicare.
•           Transparentizarea procesului de acordare sau retragere a frecvenţelor de emisie şi a procesului de stabilire a grilei obligatorii de programe retransmise prin reţelele de cablu, stabilind criterii şi condiţii clare de acces pentru toţi radiodifuzorii, cu oferirea priorităţii companiilor care au producţie audiovizuală autohtonă;
•           Abţinerea din partea autorităţilor publice de la exercitarea influenţei asupra CCA şi a audiodifuzorilor publici, neadmiterea exercitării presiunilor de către diverse grupuri de interese de ordin politic sau economic;
•           Modificarea Codului Audiovizualului în vederea asigurării transparenţei proprietarilor mass-media;
•           Modificarea cadrului legal pentru neadmiterea concentrării excesive a mass-media;
•           Adoptarea unui mecanism funcţional de implementare a Legii privind accesul la informaţie;
•           Adoptarea şi respectarea de către mass-media a codurilor interne de etică şi a Codului deontologic al jurnalistului din Moldova;
•           Încurajarea mijloacelor mass-media să angajeze jurişti pentru a consulta jurnaliştii în cazul subiectelor de interes public care ar putea duce la acţionarea în judecată pe motiv de defăimare; 
•           Încurajarea persoanelor drepturile cărora au fost violate să apeleze la Consiliul de presă;
•           Asigurarea conlucrării dintre instituţiile publice şi mass-media în elaborarea unor programe speciale menite să informeze publicul despre pericolul corupţiei şi necesitatea diminuării toleranţei faţă de acest fenomen. 

Sectorul privat

Mass-media:

Această informaţie este un produs realizat de Transparency International – Moldova în cadrul proiectului „National Integrity System Assessments in European Neighbourhood East Region” susţinut financiar de Comisia Europeană. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al finanţatorului.