Singuri acasă. Cum să vă împăcați mai bine cu un adolescent? Continuare

Copii singuri acasă - Rubrica pentru persoanele care au grijă de copii cu părinţi plecaţi în străinătate

altCUM SĂ VĂ ÎMPĂCAȚI MAI BINE CU UN ADOLESCENT?

Continuare

Adolescentul este capabil să gândească despre lume în felul său şi începe să pună la îndoială toate ideile şi valorile ce i-au fost transmise până atunci, pentru a-şi forma poziţia proprie. El este aproape un adult şi trebuie să-i daţi treptat "uneltele" necesare pentru a se confrunta cu diferite situaţii din viaţă.

Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului împreună cu Portalul WEB Civic.md vă va oferi informaţii despre: nevoile unui copil pentru a se dezvolta, cine este responsabil de creşterea şi dezvoltarea copilului, ce este necesar să discutaţi şi să hotărâţi înainte de a deveni tutorele unui copil, ce simt, cum gândesc şi cum să comunicaţi cu copii la diferite vârste, când şi de la cine să cereţi ajutor, care sunt posibilele urmări ale migraţiei părinţilor asupra stării emoţionale a copilului.

Stabiliţi reguli, nu impuneri

Chiar dacă majoritatea nu ar recunoaşte, libertatea îi sperie pe tineri. Ei se simt în nesiguranţă atunci când au de făcut mai multe alegeri. Libertatea de care are nevoie un adolescent trebuie acordată treptat. Recunoaşteţi şi arătaţi-i că îl apreciaţi atunci când are un comportament matur, responsabil. Orice adolescent vrea să fie tratat ca un adult. Tânărul însă trebuie să înţeleagă că acest drept vine împreună cu responsabilitatea lui de a se purta ca o persoană matură.

Adolescentul caută aprobarea dvs., dar el nu se aşteaptă să aprobaţi orice îi trece prin cap. Dacă i-aţi permite să facă tot ce-şi doreşte, el ar crede că acesta este un semn al lipsei de afecţiune sau de interes faţă de el. Regulile şi limitele pe care le stabiliţi sunt o cale de a arăta adolescentului că-l sprijiniţi şi vă faceţi griji pentru el. Însă nu uitaţi că prea multe reguli vor fi simţite ca neîncredere. Cel mai bine este să stabiliţi reguli (5–7 sunt destule) pentru situaţii în care sănătatea şi siguranţa tânărului pot fi în pericol. Lăsaţi-l să ia singur decizii în celelalte situaţii.

  • Face o dată pe săptămână ordine în camera sa / în lucrurile sale (ziua o alege el).
  • Poartă la şcoală haine potrivite (în timpul liber îmbracă ce vrea: blugi rupţi, fustă scurtă, pantaloni pentru sport, bluză strâmtă etc.).
  • Se întoarce de la întâlnirea cu prietenii / discotecă la ora pe care aţi stabilit-o împreună. Vă anunţă dacă se întâmplă că întârzie.
  • Participă, ca şi ceilalţi oameni din casă, la întreţinerea gospodăriei (sarcinile le alege el sau le puteţi discuta în fiecare săptămână).
  • Stă în faţa televizorului maxim 2 ore zilnic.
  • Se joacă la calculator doar după ce îşi face temele pentru a doua zi ş.a.

Pentru ca adolescentul să înţeleagă ce anume aşteptaţi să facă, trebuie să discutaţi cu el regulile. Când iau parte la aşa discuţii, copiii şi tinerii sunt mult mai dispuşi să respecte ceea ce aţi stabilit împreună. Cu cât veţi încerca mai mult să-i impuneţi ceva, cu atât va fi mai încăpăţânat (amintiţi-vă cum vă simţiţi dvs. când cineva vă "învaţă" ce să faceţi). Ba mai mult, când negociaţi, îl ajutaţi să simtă că are un anumit control asupra vieţii proprii, că opinia lui este importantă.

Aţi vrea să protejaţi adolescentul de orice experienţă neplăcută şi asta este apreciabil. Dar dacă nu-l lăsaţi să facă propriile greşeli şi să înveţe propriile lecţii de viaţă, nu va fi pregătit să ia decizii bune, se va descurca cu greu de sine stătător. Daţi-i voie să încerce lucruri noi, să iasă cu prietenii, să meargă în drumeţii sau să participe la orice altă activitate care îl ajută să se dezvolte. Lăsaţi tânărul să capete experienţă şi fiţi gata să interveniţi când are îndoieli sau dificultăţi. Asta înseamnă inclusiv să simtă consecinţele luării unor decizii greşite.

Majoritatea adolescenţilor ştiu unde au greşit şi discuţiile nesfârşite de după fiecare lucru care v-a supărat doar îl vor sâcâi. Nu-l certaţi şi nu-l jigniţi. O dată ce i-aţi spus că este rău, obraznic, egoist, leneş, prost, neatent sau orice altceva, i-aţi pus o etichetă. Şi dacă el ia de bună eticheta, va începe să se comporte ca atare. Îşi va spune: "Nu are rost să fac eforturi, aşa sunt eu, leneş." Sau "Ce am de pierdut? Oricum mă crede obraznic."

Încurajaţi-l să-şi planifice viitorul

În adolescenţă se iau deciziile despre viitoarea profesie. Discutaţi cu adolescentul despre cum îşi vede viitorul, profesiile care i se par interesante, cu ce i-ar plăcea să se ocupe. Ajutaţi-l să înţeleagă ce vrea de la viaţă. Încurajaţi-l să aibă încredere în punctele sale tari. Propuneţi-i să afle mai multe lucruri despre ce înseamnă de fapt să ai profesia la care se gândeşte, care este munca de zi cu zi a unui medic, contabil, jurist, actor, profesor, model, dansator, politician, frizer etc. De ce studii are nevoie şi unde le poate obţine? Gândiţi-vă împreună care ar fi apoi posibilităţile sale de angajare.

Propuneţi-i tânărului să reflecteze asupra întrebărilor:

  • "Ce este important pentru mine în viaţă?"
  • "Ce vreau să realizez?"
  • "Ce ocupaţie m-ar face fericit?"
  • "Ce vreau sa fac pentru cei dragi?"
  • "Care ar fi cel mai frumos / util lucru pe care aş putea să-l realizez în viaţa mea?"

Ţineţi minte că unii tineri se gândesc mai degrabă la o meserie care să le aducă independenţă decât la continuarea studiilor.

Discutaţi despre lucrurile care fac ca o profesie să fie potrivită pentru o persoană - corespunde cu interesele ei, îi pune în valoare capacităţile şi talentele, este cerută de societate şi aduce un venit bun.

Şcoala are obligaţia de a ajuta tinerii să descopere ce profesii li se potrivesc. Aflaţi de la adolescent şi de la dirigintele clasei ce activităţi sunt organizate pentru a orienta copiii în lumea profesiilor.

O parte din copiii migranţilor vor să plece, după absolvire, la părinţii lor peste hotare. Încurajaţi tânărul să discute cât mai mult cu părinţii săi la această temă, să afle ce înseamnă migraţia legală şi ilegală, un contract de muncă, care sunt drepturile unui migrant, să înveţe limba ţării respective ş.a.

Sursa » COPII SINGURI ACASA. Carte pentru persoanele care au grijă de copii cu părinţi plecaţi în străinătate.