Libertatea de exprimare în Republica Moldova
Republica Moldova este un stat în curs de dezvoltare. Democraţia este încă în fază incipientă după 20 de ani, cînd Moldova şi-a obţinut independenţa. În ceea ce priveşte libertatea de exprimare, ţara începe să îşi revină din colaps.
Eu nu vorbesc în termeni de statistici oficiale sau de experţi internaţionali. Încerc să reflect aceste lucruri prin ochii tuturor cetăţenilor şi nu în ultimul rând, din punctul meu de vedere. Ştim cu toţii despre evenimentele tragice din 7 aprilie 2009, din ţara noastră. Despre revolta tinerilor au fost scrise multe pagini în ziare, a fost spuse atît de multe cuvinte şi nu ştiu dacă ecoul lor va dispărea. Am trăit ca nişte eroi din romanul "1984" de George Orwel. Reţelele sociale au fost blocate, telefonia mobilă asemenea s-a "prăbuşit", a domnit peste tot teroarea în străzile din Chişinău. Repet, aceste lucruri nu sunt rapoarte ale unor date oficiale . Vreau să spun că realitatea vine direct din epicentrul acţiunii. Am fost martoră cum doi băieţi în timp ce mergeau pe stradă, dintr-o dată au fost reţinuţi de poliţie. Din păcate, am fost în troleibuz. Nu am văzut ce sa întâmplat după.
Acum sunt puţin ironică dar în această perioadă, dacă ai vrut să te îmbraci în ceva roşu, erai considerat ca simpatizant al partidului comunist!
Revenind la cele spuse mai devreme recunosc, am fost la aceste proteste. Am avut dreptul să-mi exprim convingerile mele despre rezultatele alegerilor. Am putut vedea sute de tineri care au venit să spună ceea ce cred ei. Unii dintre ei din păcate, au plătit cu viaţa pentru gîndurile exprimate...
Colegii mei din cămine au declarat că la 07 aprilie 2009, le-a fost frică să doarmă noaptea, pentru că cineva ar putea să se răzbune pe ei. Mulţi tineri din sate sau alte oraşe s-au întors din călătoria lor spre Chişinău, doar pentru că au vrut să-şi exprime convingerile lor.
Acum, în 2011 situaţia s-a schimbat. Avem atît de mult canale de televiziune, reviste, portaluri noi. Oamenii pot scrie comentarii libere, pot alege să vizioneze ce vor, să se exprime liber. Înainte de 2009, persoanele din această ţară au simţit că frica este umbra lor! Un caz interesant: am fost cu o colegă la un stagiu de practică. Misiunea ei era să facă un sondaj despre cât de multe şanse are un om politic pentru a deveni preşedinte. Sondajul a fost anonim. O doamnă a spus speriată: "Nu voi răspunde la această întrebare pentru că lucrez în Partidul Comunist şi eu nu vreau probleme". Am explicat că e doar un sondaj anonim, care nu va fi difuzat la nici un canal TV sau radio. Ea nu a avut încredere în noi.
A fost greu. Dar eu vreau doar să spun că mass-media, comunicarea şi Internetul au schimbat viaţa în această ţară. În rest, sper libertatea să nu dispară din ţarăl, ci să se răspîndească.
Iuliana Mămăligă
