Moldova în pragul unui subotnic naţional
Recent, publicului moldovenesc i – a fost prezentat un proiect de amploare, care la nivel naţional poate fi comparat doar cu alegerile parlamentare şi cele din municipiul Chişinău. Proiectul “fulger” este intitulat „Let’s do it Moldova” şi are ca scop mobilizarea unui număr cît mai mare de voluntari care într-o singură zi trebuie să curăţe Moldova de gunoişti. Potrivit portalului de ştiri UNIMEDIA, organizatorii au stabilit un plafon impresionant: 40 000 tone de gunoi urmează să fie colectate de 350 000 mii de persoane.
Între timp, ideea nu este nouă. Astfel de proiecte au avut loc cu succes în Letonia, Lituania, Estonia. În Lituania și Latvia, organizatorii au reușit să mobilizeze peste 50 000 de persoane care au participat la acest proect inedit. Analizînd experiența vecinilor şi luînd în considerație specificul local moldovenesc se poate de definit principalele sfidări și obstacole în derularea acestui proiect în Moldova:
- Forță de muncă
- Logistică
- Entuziasmul şi motivația participanților
- Susținerea sectorului privat
- Susținerea societății civile
- Susținerea autorităților locale
- Alegerea perioadei de desfășurare a proiectului
- Afilierea/ne afilierea politică
Foarte mult contează cultura civică și participativă a concetățenilor noștri. Principalul obstacol psihologic este faptul că nu suntem un popor care iubește inițiative care vin de jos, ne-am deprins să trăim într-o societate paternalistă și iubim să primim ordine. Altfel nu putem.
Ceea ce îmi trezeşte suspiciuni în acest proiect este cifra 350 000. Cum şi de unde a fost calculată cifra 350 mii locuitori? Această cifră pentru Republica Moldova înseamnă mult. În sectorul Botanica, din Chişinău, locuiesc aproximativ 350 000 de locuitori, în Transnistria trăiesc şi mai puţini oameni. Numărul cetățenilor aflați peste hotare este de 2 ori mai mare. Chiar dacă grămădești pe toţi studenții din toate universitățile Moldovei, nu vom reuşi să adunăm 350 000 de entuziaști care se vor ocupa de curățirea Moldovei. Armata RM are un efectiv mai mic decît numărul celor care urmează a fi mobilizați pentru acest proiect. Lituania are aproape 2 mln locuitori. Ei au reuşit să mobilizeze 50 000 mii de locuitori la acest proiect. Cifrele vorbesc de la sine.
Apar multe semne de întrebare la capitolul parteneri. Dacă situația cu societatea civilă, adică ONG – uri şi grupuri de interes, e mai mult sau mai puţin clară, atunci sectorul privat poate aduce surprize. Sper ca organizatorii acestui proiect să convingă capitaliștii moldoveni să învestească în cel mai mare PR proiect din Moldova. Autorităţile publice locale, fiind de o fire sensibilă şi pretenţioasă, nu pot fi excluse în nici într-un caz din proiect, deoarece ei sunt responsabili de oferirea informaţiilor cu privire la spaţiile amenajate pentru gunoişti şi metodologiile de prelucrare a acestora. Totuşi, factorul electoral ar putea să influenţeze benefic dispoziţia aleşilor poporului.
Nu este clar cînd va avea loc acest proiect: acum în octombrie, cînd o mare parte din populaţia Moldovei culege roada şi pregăteşte pămîntul pentru iarnă? Sau, în ajunul alegerilor, principalul eveniment politic, social şi economic din Moldova, care are loc cu regularitate în ultimii 2 ani? La fel contează afilierea/neafilierea politică a organizatorilor şi participanţilor. Dacă vreun grup din cadrul proiectului, sau din afara lui, va încerca să – şi atribuie laurii altruismului şi binefacerii şi să obţină capital politic, proiectul poate suferi eşec.
Necătînd la toate, sunt optimist în privinţa acestui proiect. Moldova are nevoie de astfel de proiecte ambiţioase mai mult ca nici o dată. Sunt convins, cu unele rezerve, că obiectivele stabilite de către organizatori sunt realizabile şi merită efortul din plin. Efectele acestei campanii, posibil, se vor resimți mult timp după finisarea proiectului.
Dacă se va încununa cu succes, acest proiect va fi mult mai eficient decît multe proiecte interguvernamentale, finanţate de donatorii străini. Din start sunt eliminate multe procese vicii care însoţesc granturile financiare. Nu vor fi birocraţi care vor lupta pentru dreptul de implementare a proiectului, nu va fi mituit nimeni pentru dreptul de colectare a deşeurilor, nu se va pierde timp şi bani pe licitaţii “publice”. Potrivit studiului efectuat după finisarea proiectului în Lituania, pentru derularea proiectului s-au cheltuit 500 000 de euro care constituie echivalentul a 30 mln euro învestiţi într-un proiect similar, înfăptuit de autorităţile locale. La fel diferă şi eficienţa muncii unui voluntar per o unitate de timp. Şi aici chiar nu descopăr America: 100 de voluntari entuziasmaţi pot face mult mai mult, într-un timp foarte scurt, decît 10 angajaţi prost plătiţi a Ministerului Mediului.
Contează și mai mult convingerea personală și încrederea în forțele proprii. Și chiar dacă această încredere lipsește, stimați organizatori – procedați ca politicieni noștri: nu demonstrați publicului îndoieli, nu ezitați, mergeți înainte. Cum a demosntart practica, acest proiect va fi imposibil de realizat fără suportul elitelor, fără suportul sectorului privat şi autorităţilor publice locale, fără suportul organizațiilor neguvernamentale ecologice naționale şi locale și fără legăturile efemere a rețelelor sociale.
Anume aceste relații efemere pot sta la baza schimbărilor în societate, care nu au fost posibile pînă la apariția internetului. Cît de efemere nu ar fi rețele sociale, ele reunesc într-o oare care măsură un grup de indivizi cu aceleași interese. Pentru un grup de voluntari sau o organizație neguvernamentală care promovează o idee/campanie pentru a susține o cauză socială aceste legături sunt vitale. Internetul a devenit un mediu foarte fertil pentru idei spontane şi contagioase care nu necesită sacrificii enorme şi pot antrena un număr foarte mare de indivizi instantaneu.
