hackathon

De ce a plecat Andrei?

questioningsmAndrei este un tânăr din Republica Moldova. Dar la cei 24 de ani pe care îi are, a trecut prin multe experiențe pe care nu vrea să și le mai amintească. Totul a început acum 5 ani când a plecat pentru prima dată în Statele Unite ale Americii. Acolo a gustat din libertatea pe care nu a avut-o aici, dar pe care speră că într-o zi o va simți.

Cum ai ajuns în SUA?

Am fost student și am plecat prin cunoscutul programele „Work and Travel”. Am fost tentat să o fac din prima zi când am ajuns la universitate. Îmi doream nespus de mult să văd cum e viața peste ocean. Așa că, m-am angajat la un post de muncă pentru a aduna banii necesari de călătorie și iată că am ajuns aici.

Care au fost primele tale emoții trăite pe continentul nord-american?

Am rămas plăcut surprins de cele văzute. Oameni simpli și liberi. Liberi în gândire, în acțiuni. Mi-am făcut zeci de prieteni chiar din primele zile. Persoane cu care puteam discuta despre orice.

Ce te-a impresionat cel mai mult în SUA?

Garantarea și respectarea drepturilor. Ceea ce nu prea am simțit în Moldova. Din momentul în care am realizat că sunt bisexual, am avut parte doar de probleme la reîntoarcerea în țară. Au aflat unii prieteni, apoi vecinii de pe scară. Am fost umilit, batjocorit, discriminat și chiar cât pe ce să fiu violat de cei pe care îi credeam prieteni.  Am trecut prin clipe de teroare, dar cu ajutorul persoanelor apropiate am trecut de aceste amintiri. Sigur, am avut nevoie și de sfatul unui psiholog care m-a ghidat ca să-mi regăsesc încrederea în mine și să pot privi cu demnitate când merg pe stradă.

Cum au reacționat părinții când i-ai anunțat?

Nu se așteptau la așa ceva. Să fiu sincer, nici eu nu credeam că voi putea spune vreodată că uite sunt un membru al comunității LGBT. Dar, m-au susținut din start. Au zis că e alegerea mea și dacă mă simt bine așa, atunci vor fi și ei fericiți pentru mine. Nu au încercat să găsească motive sau alte pretexte pentru a mă convinge că nu e bine sau să mă sperie cu „gura lumii”. Suntem într-un alt secol deja.

De ce ai părăsit Republica Moldova?

Am plecat, pentru că atunci credeam că unica mea soluție. Nu știam unde să apelez. Era un subiect mai Tabu. Nu știam de existența ONG-urilor ce îmi pot apăra drepturile. Dar sincer, vorbind nici nu am căutat. Îmi era rușine. Acum, aș reacționa altfel la cele întâmplate, dar nu pot da timpul înapoi. Am solicitat guvernului american azil politic și aștept acest lucru cu nerăbdare.

 Cum crezi, de când ai plecat s-a schimbat situația la capitolul respectării drepturilor omului în RM?

Nu sunt sigur. Știu că s-a adoptat o lege în acest sens, dar nu e prea funcționabilă. Eu încerc să citesc știrile de acasă și știu că a fost mare gălăgie în legătura cu aceasta. S-a implicat biserica și a fost destul de urât. O țară care nu poate garanta drepturile cetățenilor ei, nu-și merită cetățenii. Din acest motiv sunt aici, peste ocean. Dar sper ca aceasta să se schimbe spre bine să mă pot întoarce acasă cu fruntea sus. Eu nu „mănânc” oameni, sunt un om simplu. Îmi place sportul, joc fotbal, mai citesc și cărți. Și ceea ce fac și cu cine îmi petrec noaptea e doar problema mea.

Ce mesaj ai avea pentru tinerii din Moldova?

Informați-vă despre tot. Citiți cât mai mult și doar cu acest bagaj de cunoștințe poți începe lupta cu sistemul. Dacă te pornești fără arme la război, în zadar începi lupta. 

Svetlana Tataru




Ajută-ne să distribuim acest articol:
 

Administratorii portalului nu poartă răspundere pentru conţinutul postărilor şi materialelor plasate de utilizatorii site-ului. Utilizaţi informaţia din acest articol pe propriul risc.