hackathon

Republica Moldova si libertatea presei

Am reflectat asupra acestei intrebari in cadrul unei emisiuni despre libertatea presei la Radio Europa Libera (redactia de la Chisinau). Fiindca eu personal inca de la inceputul anilor 90 nu am mai avut un televizor, ma voi referi in continuare doar la mass media scrisa. In ceea ce o priveste pe aceasta, consider ca in Moldova ea este in general libera, dar practic toate publicatiile sint destul de tendentioase si pina in prezent nu exista inca o publicatie - fie asa numita de stat sau de opozitie - care ar oglindi o varietate larga de opinii. Ca si in politica, pentru orice argument sau presupunere se poate gasi in Moldova un ziar in care apar doar articole in tonalitatea respectiva. Scopul ar trebui insa sa fie editarea a mai putine ziare dar cu un tiraj mult mai mare in care sa fie prezente toate punctele de vedere in proportii egale si care intr-adevar sa-si poata asuma mandatul unei institutii sociale masive de control; pina acum acest lucru nu s-a intimplat in Moldova. Daca ar fi fost altfel, presa ar fi provocat anumite schimbari in politica guvernului, dar si in comportamentul altor agenti, spre exemplu, al celor economici;  cu parere de rau insa nu putem constata vreun caz cind luarea unei decizii a fost influentata de ceea ce s-a scris in presa. Tirajele mici ale ziarelor duc la o libertate limitata a presei fiindca nicio publicatie nu poate supravietui din punct de vedere economic, doar in baza propriilor mijloace financiare, si, din cauza unor profituri mici de pe urma publicitatii, salariile pe care le primesc ziaristii nu le pot permite o independenta anumita.. Importanta ziarelor ca mijloc de comunicare in masa scade astfel odata cu aparitia fiecarei publicatii nationale noi, care, in loc sa contribuie la solidificarea presei ca institutie, duce la slabirea acesteia - este, de fapt, bine cunoscut tuturor ca ziarele din Moldova au atit de putini cititori incit intrebarea despre libertatea presei nu are, in acest context, relevanta, dat fiind faptul ca se ajunge doar la un grup foarte limitat de cetateni.

Intr-un an pre-electoral cind pe scena politica fuzioneaza partide ar fi important pentru libertatea presei din Moldova daca ar incepe sa fuzioneze si ziarele, in loc sa se aduca pe piata - dupa cum se intimpla iarasi si iarasi - publicatii noi cu un tiraj extrem de mic - chiar si pentru Moldova; de altfel este cunoscut faptul ca multe ziare nici nu-si indica tirajul. In toata Marea Britanie, spre exemplu, sint doar trei cotidiane nationale importante, in Franta si Spania de asemenea trei, in Germania in jur de patru ca si in SUA, un stat cu aproape 300 millioane de locuitori. Doua (sau maximum trei) ziare importante cu un tiraj mare ar fi silite si in Moldova in mod automat sa supuna, in favoarea pluralismului de opinie, unele preferinte - inclusiv si in ceea ce priveste anumite persoane - ale unor directori de ziare, astfel ca si pareri care nu plac deloc redactorului sef sa aiba sansa de a fi publicate. Spre exemplu, aproape ca nu exista pina astazi comunicari critice la subiectul cultura in Moldova - un caz cind nu se face uz de libertatea presei. 

Cu toate acestea, un lucru este cind un ziar are libertatea de a scrie ce vrea si un alt lucru este cum se comporta ziarele cu dreptul de exprimare al persoanelor. De exemplu, textul unui interviu pe care l-am dat ziarului €žJurnal de Chisinau" in iulie 2007 a fost publicat in intregime, cu exceptia a trei propozitii in care imi exprimasem parerea ca o eventuala unire cu Romania ar avea un sir de dezavantaje pentru viata culturala din Moldova. La cele citeva scrisori de protest pe care le-am expediat redactiei ziarului nu am primit pina azi niciun raspuns, nicio scuza si nicio explicatie. Cum sa vorbim despre libertatea presei in Moldova cind, in acelasi timp, ziarele isi cenzureaza propriii colaboratori ?  Dupa ce am scris timp de 17 ani pentru diferite ziare si am locuit in 8 tari ma mira ca anume in Moldova am fost cenzurat pentru prima data in viata, si anume de catre un ziar de opozitie. Este oare acesta un caz in totalmente unic?  Concomitent, majoritatea ziarelor nu au o rubrica permanenta care sa publice scrisori din partea cititorilor, iar daca totusi o astfel de scrisoare este publicata, se intimpla extrem de rar ca aceasta sa nu sustina pozitia oficiala a ziarului; de obiciei se includ scrisori in care activitatea redactiei si in particular a directorilor-editorialisti este laudata, uneori chiar intr-un mod exagerat. 

Daca e sa vorbim despre libertatea presei in strainatate, mi se pare oportun sa facem aici o comparatie cu statele Ecuador, Peru si Bolivia din America de Sud unde am locuit citiva ani si care, ca si Moldova, sint considerate tari in curs de dezvoltare. In special in Ecuador calitatea ziarelor este foarte inalta, de un nivel profesionalist superior, si aceasta nu in ultimul rind si din cauza ca exista o concurenta sanatoasa dintre ziarele serioase din tara care, din aceste motive, incearca permanent, prin intermediul unor inovatii si proiecte ce contribuie la ridicarea calitatii, sa atraga noi si noi cititori. Ca rezultat creste si credibilitatea, si libertatea presei in perceptia populatiei. In Moldova, dimpotriva, ziarele dezvolta si aplica, pina in prezent, foarte putine idei menite sa-si extinda numarul de cititori si sa-si imbunatateasca sistemul de distributie. 

Faptul ca toate ziarele din Moldova sint provinciale si practic nu realizeaza stiri de peste hotare este una dintre cauzele care determina ziaristii sa fie foarte putin interesati de subiectul libertatea presei in strainatate. O data pe luna Centrul Independent de Jurnalism din Chisinau invita la clubul de presa, in cadrul caruia, intr-un cerc restrins de colegi, sint discutate probleme actuale. Interesul fata de acest eveniment este, spre uimire, destul de limitat, in special cind ne gindim la pleiada numeroasa de jurnalisti - cu siguranta peste 1000 - care activeaza la Chisinau. Doar vreo zece persoane au fost, spre exemplu, interesate de discutia de la sfirsitul lui ianuarie cu Natalia Morari, o ziarista din Moldova careia nu i s-a mai permis sa intre pe teritoriul Rusiei, dupa ce a scris despre manipularea alegerilor pentru duma de stat din luna decembrie. Daca ziaristii din Moldova se intereseaza atit de putin de libertatea de opinie in strainatate, nu ne mira faptul ca nu utilizeaza suficient libertatea presei din tara si lucreaza la publicatii pentru care adevaratul pluralism de opinii nu este, deocamdata, o prioritate. Putem afirma, astfel, ca, in ceea ce priveste libertatea presei in Moldova, situatia este putin mai buna decit in Rusia, unde a inceput din nou autocenzura ziaristilor. Este aceasta oare suficient?

 

Februarie 2008

 

Michael Wiersing Sudau,

autor si ziarist din strainatate

(Germania),

stabilit in Moldova din toamna 2005

 

 

 




Ajută-ne să distribuim acest articol:
 

Administratorii portalului nu poartă răspundere pentru conţinutul postărilor şi materialelor plasate de utilizatorii site-ului. Utilizaţi informaţia din acest articol pe propriul risc.