Europenizare dupa modelul Tiraspolean



«... unde nu este caine, nu poate fi nici cusca».

Haruki Murakami

«La Sud de hotar, spre Vest de Soare».

 

In centrul or. Tiraspol, pe str. 25 Octombrie, nr. 76 se afla sediul "Centrului de Informare Europeana" asta conform panoului de la intrare оn oficiu, scris оn doua limbi: rusa si engleza. Alaturi sunt plasate alte doua panouri: unul apartine Departamentului de constructii din cadrul Ministerului Apararii RMN (оn limba rusa), al doilea panou apartine Centrului de cooperare Transnistria-Abhazia (оn limbile rusa si abhaza).

Despre lansarea centrului european de informare sa vorbit si sa scris mult. Vom relata pe scurt istoricul acestui proces captivant. In anul 2006, la Bruxelles a fost aprobata initiativa deschiderii Centrului de informare оn Transnistria, scopul caruia ar fi informarea populatiei referitor la UE si valorile europene s.a. Doar ca decizia de a crea un astfel de centru nu era de ajuns. Nu exista o schema al mecanismului de lucru, care ar satisface functionarii europeni. De asemenea, nu exista o intelegere cu autoritatile din regiune.

La mijlocul anului 2007, autoritatile transnistrene si au dat acordul formal pentru deschiderea unui astfel de centru. €žPoftim deschideti, noi nu vom interveni." Sar parea ca, avand deja cele doua premize: dorinta si bani- procesul ar trebui sa se accelereze procesul, iar Centrul ar fi trebuit sa fie deschis cвt de curand. Totusi, acest lucru nu sa intamplat. Care ar fi cauza?

Poate o fi concediile din timpul verii, poate lipsa unei coordonari оn procesul de lucru? Este bine cunoscut faptul ca reprezentantii Ministerului Afacerilor Externe al rmn a discutat de nenumarate ori cu reprezentantii UE referitor la crearea unui astfel de centru. Cu toate acestea, Centrul asa si nu a fost deschis.

Apare dorinta de a medita putin referitor la insasi presupusa activitate a Centrului. La modul ideal, scopurile Centrului ar fi trebuit sa fie urmatoarele: diseminarea informatiei privind UE, valorile, cultura si traditiile UE in Transnistria. In principiu, un astfel de Centru presupune existenta unei biblioteci care ar contine diverse materiale; acces permanent la Internet. In cadrul Centrului ar putea fi organizate diverse seminare cu tematica UE. Prin intermediul Centrului s-ar putea stabili contacte cu alte universitati, ONG-uri din UE. Existenta unui astfel de Centru presupune si o oarecare colaborare cu presa locala.

Care ar fi riscurile pentru activitatea Centrului? Imediat apare intrebarea - ce va servi drept temei juridic pentru existenta si functionarea Centrului? In fapt, acest Centru este preconizat a fi o organizatie neguvernamentala si nu este o reprezentanta oficiala a UE in Transnistria.

Reprezentantii MAI din regiunea transnistreana inteleg foarte bine acest lucru si, din aceste considerente, a aparut initiativa de a crea Centrul de pe langa Universitatea din Tiraspol. De exemplu, pe langa "Centrul culturii Europene" care colaboreaza foarte activ cu "Alianta Franceza". Sau, de pe langa "Clubul iubitorilor limbii engleze", de asemenea, din cadrul universitatii. Nici un fel de politica, nici un fel de colturi ascutite - doar iluminare. Anume in asa directie si sa decis sa se lucreze. Insa, cunoscand foarte bine tempourile lente ale Europei, in astfel de chestiuni, era clar ca in 2007 acest Centru nu va fi deschis.

Pe neprins de veste, ca din senin, in presa apare un anunt neasteptat. In cadrul unui interviu acordat agentiei "Новый Регион", Valentin Ostanin, prezentat ca "absolvent al numeroaselor programe ruse si internationale оn domeniul drepturilor omului", a declarat ca lansarea Centrului European de Informare a fost preconizata pentru sfarsitul anului 2007. El a relatat despre modalitatea de lucru a Centrului, in principiu - nimic nou din ceea ce sa mentionat

anterior, cu exceptia crearii "centrului de consultanta in afaceri", lansarea paginii web si a unei publicatii informative "Transnistria Europeana". Ostanin nu a exclus posibilitatea de a conduce aceasta structura. Оn interviu este remarcat si faptul ca nu se cunoaste care organizatie europeana anume, reprezentata in Moldova, este fondatorul Centrului European de Informare din Tiraspol.

Dar, oare care organizatie europeana oficiala poate fi fondatorul unei organizatii neguvernamentale, оn special, in afara UE?! Sau, in Transnistria, sa decis crearea unui precedent juridic? M-am interesat la oficiul reprezentantei speciale a UE in Moldova daca sa miscat ceva din punctul mort, a fost scoasa la iveala informatia mult asteptata. Mie mi sa raspuns ca ei insisi au fost surprinsi de aceasta stire si niciuna din structurile UE nu are nicio legatura si nu sustine financiar sau organizational deschiderea acestui centru.

Dar iata ca a sosit anul 2008. Centrul nu este deschis, desi panoul de la intrare inseamna enorm de mult! La Camera de Inregistrare de pe langa Ministerul Justitiei exista actele pentru inregistrare, dar inregistrarea propriu zisa lipseste. In ce consta problema? Se speculeaza ca Ministerul Afacerilor Externe din Transnistria amana inregistrarea din "motive politice". Dar, poate ca sunt si alte cauze? Cine stie cu siguranta? €žPromovarea Europeana - reprezinta un proces lent. Dar acestea sunt fleacuri", declara Ostanin. Potrivit lui, de facto, Centrul lucreaza. In timpul cel mai apropiat pe site va fi disponibila informatia referitor la activitatea Centrului. Nimic nu va impiedica patrunderea ideii europene in mintile transnistrenilor de rand.

Nu e nimic grav in faptul ca nici una din structurile Europene nu sustine deschiderea Centrului in formatul dat. Nu, inseamna ca nu. In final se va vedea cum se lucreaza si vor constientiza ce si cum si vor sti unde sa directioneze fondurile. Despre aceasta (fonduri) nu se vorbeste cu voce tare, in public. Pentru ce? Noi suntem pentru ideea europeana. Pur si simplu voluntari convinsi. Nici nu stii, vom reusi sai convingem si pe vecinii de bloc din Departamentul de constructii din cadrul Ministerului Apararii rmn si din Centrului de cooperare Transnistria-Abhazia, in corectitudinea vectorului european.

 

Maxim Kuzovlev

Sursa: BULETIN CRDT, nr. 14