Liubovi Cebotari: Am un hobby - voluntariatul





Asociaţia Obştească "Soarta" implmentează proiectul "Îmbătrânire Activă prin Voluntariat"în cadrul Programului FHI 360 Consolidarea Societăţii Civile În Moldova.

Echipa de implementare a proiectului a realizat un interviu cu o fostă profesoară, care în prezent a devenit voluntară şi ajută alţi vârstnici la domiciliul acestora, uşurându-le existenţa.

Dnă Liubovi Cebotari, când si cu ce a început istoria Dvs. de voluntar?

Istoria mea de voluntar a început demult, când mama mea a fost lovită de paralizie, si pe parcursul a 12 ani a trebuit sa îngrijesc de ea. Atunci am citit multă literatură despre cum se poate ajuta persoanelor in aceasta situaţie, in primul rând, cum să oferi suport moral şi psihologic. Grija mea fata de mama nu a fost zadarnica – prin eforturi asidui am reuşit sa-mi pun mama pe picioare. Mai târziu, după ce ea a decedat, m-am gândit, ca as putea ajuta si alţi oameni aflaţi in situaţii similare. Am venit la “Soarta” si mi-am propus serviciile de voluntar - ştiam ca aici exista un program de voluntariat pentru persoanele vârstnice aflate in dificultate, deoarece si mama mea, la rândul ei, a fost beneficiara a “Soarta”.

Dnă Liubovi Cebotari, cum v-aţi cunoscut cu beneficiarul, pe care-l patronaţi?

La „Soarta” mi s-a propus un curs de instruire in domeniul voluntariatului si mi s-a propus o ersoana, cu care trebuia sa lucrez in continuare. Astfel am făcut cunoştinţă cu beneficiara mea – Olga Catruc, in vârsta de 88 ani, cu care ne-am împrietenit si am petrecut util timpul. Aceşti oameni, într-adevăr, au nevoie nu atât de susţinere materială, cât de comunicare, sprijin moral. De acest fapt m-am convins pe parcursul activităţii mele de voluntar, observând cum beneficiara se schimba, devine mai încrezută in sine şi mai optimistă.

Dnă Cebotari, în ce consta prestaţia Dvs. in calitate de voluntar la domiciliu?

Cu dna Olga, cel mai mult comunicam, am discutat cu ea despre lucruri minunate – cit e de frumoasa viaţa, câte se poate de schimbat in aceasta viaţă, care sa ne aducă bucurii. Împreuna am învăţat sa coasem si sa croşetăm, adică mai mult eu am învăţat de la ea, am scos discurile de vinil, pe care le păstra de pe timpuri d-na Olga, le ascultam, cântam, dansam.

Dnă Cebotari, ce învăţaţi din aceasta experienţă?

Am aflat foarte multe de când activez in calitate de voluntar la “Soarta” – pe lingă cunoştinţele obţinute aici, învăţ şi nemijlocit de la beneficiari, cum să-ţi trăieşti viaţa, oferind ajutor si primind o satisfacţie sufleteasca personala enormă. Atunci când îmi reuşeşte să le alin durerea si singurătatea, simt o mângâiere si o mulţumire comparabila cu satisfacţia pe care o ai când predai o lecţie reuşita in şcoală. Desigur, ca aceste persoane sunt diferite, uneori se simt mai bine, alteori – mai rău, dar mă strădui in orice situaţie sa le insuflu încredere, sa le demonstrez cit de frumoasa este viaţă şi ca ea nu constă doar din clipe grele sau din suferinţă, dar din mai multe momente plăcute. Acum dna Olga a plecat, voi fi repartizata la alt beneficiar, cu care, sunt sigura, ca voi putea aduce o raza de căldura si speranţa in viaţă unei persoane nevoiaşe.

 Dnă Liubovi Cebotari, desigur, ajutând pe cineva, o faci din timpul personal, depui efort... V-aţi gândit vreo data sa va deziceţi de voluntariat, sau sa luaţi o pauza?

Chiar dacă uneori a fost mai greu, nu m-am gândit niciodată sa abandonez aceasta activitate, deoarece a devenit o parte din viaţă mea. Celor care simt nevoia de a ajuta pe cineva, de a-si umple viaţa cu activităţi utile si necesare, le recomand sa devina voluntari, caci nu vor regreta.

 




After display content

Ajută-ne să distribuim acest articol:
 

Administratorii portalului nu poartă răspundere pentru conţinutul postărilor şi materialelor plasate de utilizatorii site-ului. Utilizaţi informaţia din acest articol pe propriul risc.

Promo

promo

Promo

Promo