Parteneriatul dintre UE și NATO a trecut prin mai multe faze de evoluție în ultimii douăzeci de ani, iar dacă în primă fază (1999 – 2004) au existat rezultate importante pentru ambele părți, asumate prin acordurile Berlin Plus, în faza a doua (2004 – 2014) relațiile dintre cele două părți au stagnat, în lipsa unei viziuni strategice, racordată la realitățile curente. În epoca post-2014, odată cu prioritățile setate după Summit-ul de la Varșovia, acest parteneriat a cunoscut o nouă fază de dezvoltare, ce se manifestă  actualmente printr-o serie de acțiuni comune în domenii prioritare pentru NATO și UE.

Acestea sunt concluziile principale a notei analitice elaborate de Mihai Mogîldea, expert asociat al Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE), în cadrul proiectului ,,Tineri pentru NATO – 70 de Ani de Pace și Securitate în Europa’’.

Potrivit autorului, anul 2019 a adus cu sine două aniversări cu semnificații majore pentru relațiile transatlantice: 70 de ani de crearea Alianței Nord-Atlantice și 20 de ani de la instituționalizarea Politicii de Securitate și Apărare Comună a Uniunii Europene. În decursul acestor perioade, mai multe obiective și mecanisme dezvoltate de către NATO și UE pentru asigurarea unui mediu de securitate stabil la nivel internațional s-au dovedit a fi convergente, facilitând interacțiunea și cooperarea dintre cele două entități. În prezent, 22 din cele 28 de țări membre ale UE fac parte din Alianța Nord-Atlantică, o premisă importantă pentru dinamizarea dialogului dintre cele două părți. În același timp, apartenența la ambele organizații a peste 80% din statele membre aduce cu sine o serie de provocări pentru relațiile inter-instituționale dintre UE și NATO, legate în special de promovarea unor acțiuni complementare, ce nu se suprapun și nu dublează eforturile bugetare și operaționale ale acestora în sectorul de securitate și apărare.

Pe parcursul evoluției sale, relația dintre UE și NATO a fost consolidată prin semnarea mai multor documente strategice. Unul din cele mai importante fiind Acordul „Berlin Plus”, ce vizează un set larg de măsuri menite să crească nivelul de interoperabilitate și să eficientizeze cooperarea și cheltuielile pentru misiunile conduse sub mandat UE. Prin acest Acord, UE a obținut dreptul să utilizeze capabilitățile NATO pentru misiunile conduse sub mandatul Bruxelles-ului. Practic, oportunitățile acestui aranjament vizau acoperirea necesităților UE în materie de logistică, personal, expertiză, aspecte de ordin tehnic și bugetar.

Situația s-a schimbat treptat începând cu anul 2014, datorită anexării ilegale a Crimeii de către Federația Rusă și izbucnirea războiului din Donbass. Prin Summit-ul din Țara Galilor (2014) și Varșovia (2016), țările membre NATO s-au angajat să crească treptat cheltuielile pentru apărare și să consolideze măsurile de securitate în Țările Baltice, Polonia și România. Totodată, NATO s-a angajat să implementeze o strategie pentru contracararea amenințărilor hibride și să extindă prevederile articolului 5 pentru atacurile cibernetice.

În această ordine de idei, UE-NATO a prezentat după Summit-ul de la Varșovia o Declarație Comună, care a fost aprobată în paralel de către ambele organizații în decembrie 2016. Angajamentele asumate cuprind 42 de măsuri și vizează o serie de domenii strategice, printre care:

  • Contracararea amenințărilor hibride prin coalizarea eforturilor pentru inaugurarea Centrului European pentru Contracararea Amenințărilor Hibride în 2017.
  • Cooperarea operațională în domeniul maritim a fost consolidată prin coordonarea acțiunilor dintre Operațiunea Sea Guardian, coordonată de către NATO și Misiunea Sophia (EUNAVFOR MED), sub mandat UE.
  • Consolidarea dialogului politic dintre UE și NATO pe dimensiunea creșterii rezilienței țărilor aflate în vecinătatea sudică și estică, incluzând Georgia, Republica Moldova, Ucraina, Iordania, Maroc și Tunisia, prin integrarea acestora în proiecte și exerciții gestionate de către cele două structuri.

„Chiar dacă ultimii trei ani au relevat un angajament clar din partea UE și NATO pentru accelerarea cooperării bilaterale, confirmat de obținerea unor rezultate tangibile la nivel operațional, există în continuare o serie de provocări ce afectează sau pot afecta dinamica dialogului dintre cele două organizații. Este vorba aici despre probleme de ordin intern, dar și amenințările externe la adresa securității euro-atlantice. Astfel, atât UE, cât și NATO, vor trebui să gestioneze cât mai bine distribuirea atribuțiilor și prerogativelor în materie de securitate și apărare, pentru a asigura complementaritatea acestora și nedublarea eforturilor operaționale”, este de părere Mihai Mogîldea.

Autorul notei analitice IPRE vine și cu o serie de recomandări, care au drept scop consolidarea cooperării dintre UE și NATO, prin prisma abordării strategice a provocărilor, și anume:

  • Atât UE, cât și NATO, vor trebui să gestioneze cât mai bine distribuirea atribuțiilor și prerogativelor în materie de securitate și apărare, pentru a asigura complementaritatea acestora și nedublarea eforturilor operaționale.
  • Cele 42 de priorități setate în 2016 trebuie revăzute anual pentru a fi adaptate la nevoile celor două organizații.
  • De asemenea, UE și NATO, trebuie să-și asume un rol mai activ în medierea problemei Ciprului de Nord și să propună soluții realiste pentru reintegrarea regiunii de nord sub controlul suveran și administrativ al autorităților cipriote.
  • În contextul Brexit-ului, UE trebuie să negocieze o soluție echitabilă pentru participarea Marii Britanii în misiunile CSDP și să instituționalizeze un parteneriat strategic cu autoritățile britanice pentru fiecare domeniu al PSAC.
  • În ultimă instanță, cheltuieli bugetare pentru apărare ale statelor membre NATO trebuie crescute treptat pentru a atinge pragul de 2%. Acest mecanism este benefic atât pentru NATO, cât și UE, în condițiile noilor ambiții setate odată cu lansarea PESCO.

Totodată, IPRE a elaborat un video informativ, care reiterează principalele teze și concluzii ale notei analitice. Puteți privi videoul aici sau salva nota analitică aici.

Menționăm că nota analitică a fost realizat în cadrul proiectului ,,Tineri pentru NATO – 70 de Ani de Pace și Securitate în Europa’’. Proiectul este implementat de către IPRE, în parteneriat cu Centrul de Informare și Documentare privind NATO din Republica Moldova și portalul Diez.md, cu suportul Diviziunii pentru Diplomație Publică a NATO.


Ajută-ne să distribuim acest articol: